And the Mountains Echoed

Khaled Hosseini sau emoția descătușată de literatură Nu știu dacă ați citit vreodată o carte care să vă răscolească întra-atât încât să întrerupeți lectura pentru a purta câte o discuție cu voi înșivă. Asupra mea, cel mai recent roman al lui Khaled Hosseini – And the Mountains Echoed –  a avut acest efect. Cel de-al treilea roman al lui Hosseini va fi lansat pe 21 mai în Marea Britanie și Statele Unite și este unul dintre cele mai așteptate evenimente editoriale ale anului, căci apare după o pauză de șase ani. În România, romanul va apărea la editura Niculescu, la începutul lunii iunie – așa că rezervați un mic buget pentru o carte mare.

Am citit și Splendida cetate a celor o mie de sori și Vânătorii de zmeie, dar nu mi-au plăcut la fel de mult. Sunt niște asemănări – Afganistanul e sursa personajelor, vocea natatorului e la fel de profundă și sensibilă, stoarce lacrimi pe alocuri și stârnește amintiri și emoții – dar narațiunile sunt construite diferit. And the Mountains Echoed începe cu o poveste sfâșietoare despre dragostea părintească, sacrificiu, abandon și moarte. Poate că a fost o întâmplare că această carte a ajuns la mine, poate că nu. M-a impresionat nu doar măiestria autorului de a se folosi de mituri pentru a-și introduce propria poveste, ci și modul în care a știut să extragă din istoria lui Baba Ayub din Maidan Sabz pilonii esențiali ai celorlalte istorii din roman. Baba Ayub își iubește familia, dar cel mai mult pe Qais, mezinul. Când un div (un soi de zmeu afgan) își cere ofranda și îl alege pe multiubitul Qais, Baba Ayub își pierde mințile. Pleacă în căutarea fiului, iar când ajunge la sălașul divului, este pus în fața unei alegeri dificile: să își ia fiul înapoi acasă pentru o viață austeră și jalnică, ori să îl lase în locul acela plin de bogății și oportunități. Alege ca un părinte iubitor, adică își lasă fiul în locul de unde și-ar putea lua avânt către înălțimi, dar asta este cea de-a doua sa moarte. După cum îi spune divul la plecare, „când ai trăit la fel de mult ca mine, îți dai seama că cruzimea și bunătatea sunt nuanțele aceleiași culori“. http://youtu.be/OqUSXduXa74 Așa ne sunt introduse personajele Pari (4 ani) și Abdullah (10 ani), doi copii a căror mamă a murit la nașterea fetei și care merg cu tatăl lor Saboor spre un destin mai bun. După ce sora sa este dată familiei de bogătași Wahdati, Abdullah devine un alter ego auctorial, dând glas poveștilor revelate și ascunse ale celorlalți. Ne trec prin fața ochilor destine complicate, contorsionate de suferință, durere, sacrificiu, iubire neîmpărtășită. O tapiserie pe care se mișcă armonios tot soiul de personalități: Nabi – unchiul vitreg al celor doi copii și un îndrăgostit fără speranță, Nila Wahdati – soția patronului său, Idris – fiul vecinului intors din America, Timur – fratele lui atât de diferit, Parwani – femeia care se sacrifică pentru iubire, medicul grec dedicat pacienților săi afgani... Toate acestea sunt personaje puternice, vii, impresionante. Le veți iubi cu siguranță! Hosseini ne plimbă, pe durata a mai bine de jumătate de secol, prin familii, generații și relații cu nonșalanța unei gazde obișnuite cu ciudățeniile și slăbiciunile alor săi. Veți vedea Afganistanul celor mulți și sărmani, apoi Kabulul din anii 50, veți însoți personajele la Paris, San Francisco și în insula Tinos. Uneori le veți aproba acțiunile, dar de cele mai multe ori vă veți mira de deciziile lor radicale, care calcă în picioare iubirea, atașamentul pentru a proslăvi onoarea, un concept desuet deja într-o lume din ce în ce mai pragmatică. După prima lectură, vă veți întoarce la acest roman cameleonic, în care cuvintele și poveștile își schimbă sensul în funcție de starea cititorului. Cu primele două romane, Hosseini a vândut peste 38 de milioane de exemplare în toată lumea. Eu îndrăznesc să spun că acest al treilea roman va atinge vânzările cumulate ale celorlalte. P.S. Mulțumesc prietenilor de la Okian pentru exemplarul de recenzie, e grozav să citești înaintea tuturor o carte care va face valuri. :) Recenzie scrisă de Virginia Costeschi, căreia îi mulțumim și noi :)