Dragă Ștefana, te felicităm pentru descrierea emoționantă a autobiografiei lui Charlie Chaplin și îți oferim cadou un voucher de cumpărături în valoare de 150 de lei.

Pentru că ne-a plăcut mult recenzia Ștefanei, ne-am gândit să o v-o arătăm aici, pe blog :)

Pălăria care încadrează perfect ochii expresivi, bastonul pe care e cam improbabil să te poţi sprijini, pantaloni peticiţi, dar mereu asortaţi cu sacou şi vestă, mers caraghios, pe care cu toţii am încercat să-l imităm la un moment dat, cu alte cuvinte, Charlie Chaplin. Actorul cu o mie de feţe, dar cu o singură înfăţişare pune deoparte costumul său şi scrie un scenariu care îi aduce cititorului "un zâmbet şi, poate, o lacrimă", cuvinte care apar la începutul filmului "Piciul".

"Autobiografia" este la fel de bine scrisă ca oricare dintre poveştile filmelor sale, iar regizorul Chaplin ştie exact cum să monteze amintirile pentru a-l face pe cititor să vadă cu ochii minţii fiecare scenă şi, de asemenea, îi întinde mâna acestuia pentru a porni într-o călătorie în care va fi martor la crearea "Vagabondului", la succes şi decădere, la găsirea iubirii adevărate şi a liniştii.

Contrar prejudecăţilor pe care le creează cuvinte ca Hollywood, recunoaştere mondială, deschizător de drumuri, Charlie Chaplin a avut origini modeste. Născut într-o familie de actori (atât mama, Hannah, cât şi tatăl Charles apăreau în vodeviluri pe scena londoneză), Charlie a avut o copilărie marcată de sărăcie şi privaţiune. Va afirma că "Picasso a avut perioada lui albastră; noi am avut o perioadă gri în care am trăit din donaţiile parohiilor, tichete de mâncare şi pachete cu ajutoare". Episoadele în care el şi fratele său Sidney îşi vizitează prietenii în apropierea orei cinei pentru a fi invitaţi să rămână la masă, prima apariţie a lui Charlie pe o scenă, viaţa alături de lucrătorii unui gater atunci când mama sa era internată într-un ospiciu, iar fratele plecat pe un vapor pentru a munci, primul rol, toate sunt înduioşătoare şi au un farmec dulce-amărui.

Până la un anumit punct al "Autobiografiei" se poate spune că povestea se derulează în ritmul unei melodrame în care din suferinţă nu ia naştere decât suferinţă. Însă "nimic nu este permanent în această lume nemiloasă, nici măcar problemele noastre", după cum spunea chiar Chaplin. Viaţa copilului sărman din cartierele mărginaşe ale Londrei avea să ia o întorsătură neaşteptată. Sclipirea de geniu avea să se declanşeze şi să-i dea naştere celui mai iubit şi imitat om de film din lume. Spun om de film deoarece regiza filmele în care juca şi, de asemenea, compunea coloana sonoră: o muzică plină de căldură, de melancolie şi speranţă. La Chaplin totul se află între lăcrimă şi zâmbetul de care am vorbit mai sus, poate de aceea a reuşit şi reuşeşte încă să cucerească, pentru că declanşează şi optimizează esenţa umană din noi. Şi în filme, precum şi în carte, Charlie Chaplin ne îndeamnă de ne cunoaştem pe noi înşine, cei care avem "iubirea umanităţii în inimă".

Cartea este excepţională prin faptul că ne permite să cunoaştem celebritatea dincolo de ceea ce suntem obişnuiţi să admirăm: decorurile strălucitoare ale locurilor exotice, petreceri fastuoase, cunoştinţe din toate cercurile înaltei societăţi. Aflăm că există dezamăgire, singurătate, suferinţă. Recomand această carte tuturor celor care doresc să descopere un alt Charlie Chaplin decât cel din filme, sau, din contră, celor care prin carte îi vor descoperi filmele (aceştia din urmă sunt cu-atât mai norocoşi).

Viaţa ca o poveste, acesta este lucrul pe care ni-l propune povestitorul Charlie Chaplin, o poveste care are în loc de final imaginea Vagabondului care iubeşte ploaia "pentru că lacrimile nu se pot vedea în ploaie" şi care, totuşi, ne împărtăşeşte cu prietenie secretul vieţii: "nu vei vedea niciodată un curcubeu dacă priveşti mereu în jos."