Ce-am citit în august
Ne prezentăm și luna aceasta cu mai puține contribuții dar credem ca avem ceva sugestii bune pentru voi.
Nu știu de ce, dar vara citesc mai puțin. Nu că nu aș avea o lista luuuungă de cărți care așteaptă, dar cumva, nu mă apuc de ele. Așa că am citit 3 cărți, dintre care una este un reread și încep fix cu ea: Gone Girl. Nu mai e un secret faptul că sunt cititoare avidă de thrillere psihologice și nici faptul că multe mă plictisesc teribil pentru că sunt previzibile (mai ales când ai ”experiență” cu aceste cărți) Gone Girl cred că este thrillerul meu preferat, alături de restul cărților lui Flynn. Mă fascinează protagonista, Amy Dunne, pentru că este atât de rece, calculată, șarmantă...ce să mai? Un psihopat perfect. Nici cu Nick Dunne nu mi-e rușine, fiind un personaj extrem de bine conturat. Nu știu dacă mai are sens să povestesc despre ea, fiind o carte ecranizată și extrem de populară așa că trec la următoarele. :)
Am citit luna trecută și Harry Potter and the Cursed Child- nici asta nu e o surpriză, mai ales că mi-am 
manifestat entuziasmul pentru carte aici. 19 ani mai târziu, Harry trăiește cu povara trecutului glorios, povară resimțită și de familie, mai ales de fiul cel mic, Albus Severus, care tocmai începe școala. Devine prieten apropiat cu Scorpius Malfoy (cine-ar fi zis că în final un Potter și un Malfoy vor fi prieteni?) și fiindcă așchia nu sare departe de trunchi, se aventurează în fel de fel de activități periculoase- nu vă zic ce, să nu mă acuzați că scriu spoilere. E interesant de văzut cum viețile personajelor noastre dragi au evoluat de-a lungul anilor. :)
Închei lista cu The Lauras de Sara Taylor, un roman de călătorie scris cu măiestrie care surprinde o problemă importantă în prezent. Personajul narator, Alex (13 ani), este genderless. Nu e nici fată, nici băiat și nu știe cu ce se identifică (uneori folosește toaleta femeilor, alteori cea a bărbaților, nu se schimbă în public, evită sportul) iar Taylor scrie cu elocvență din perspectiva unui personaj care nu poate fi definit de sistemul binar al pronumelor. În mod evident, trece printr-o serie de probleme din această cauză, chiar și un atac brutal însă mama ei acceptă ”starea” copilului său și îl apără cu fervoare.
Sara Taylor pictează o imagine puternică a Americii, văzută prin ochii lui Alex, în timp ce traversează, fără prea multe explicații, țara alături de mama ei, care pare a fi în căutarea trecutului, în căutarea unor răspunsuri, unor încheieri și a unor femei pe nume Laura. (M.H.)
Îmi place ficțiunea istorică, îmi plac poveștile de capa și spadă, îmi plac romanele în care Veneția este un personaj central. Așa că atunci 
când am aflat că există o carte care le reunește expert pe toate, am sărit repede pe ea. Mare mi-a fost dezamăgirea. The Mirror Thief de Martin Seay este un talmeș balmeș cu aere pretențios filosofice, care combină alandala o poveste contemporană și neinteresantă care se desfășoară în Venice Casino din Las Vegas; cu una relativ fără sens care are loc la Venice Beach California în anii ‘50; cu alta dezlânată care se întâmplă în Veneția secolului XVI. Am fost de multe ori tentată să renunț, pentru că mi-am dat seama că nu-mi păsa de niciunul dintre personaje, nici de legăturile atemporale dintre ei și cele trei Veneții pe care le locuiesc, și nici de întorsătură de situație care avea să dezlege cel mai banal dintre mistere. Povestea din adevărata Veneție a avut ceva farmec, până și-a pierdut complet sensul. Cea din Venice Beach n-a avut nimic care s-o recomande. Iar învârteala din Las Vegas și Venice Casino a fost de-a dreptul deprimantă. Sau poate n-am înțeles eu ce dorea să spună autorul. Mereu o posibilitate.
Noroc cu The Essex Serpent de Sarah Perry, care a șters dezamăgirea de mai sus. Este un roman care îmbină armonios și imprevizibil misticismul, religia, știința, iubirea, păcatul, regretul, speranța și suferința. Personajele se învârt unele în jurul altora cu grație și curaj, iar dialogul este un deliciu. The Essex Serpent este o poveste Victoriană, excentrică, plină de vervă, umor discret și momente care-ți vor frânge inima. Recomand. (I.M.)
Voi ce ați citit în august? :)
Nu știu de ce, dar vara citesc mai puțin. Nu că nu aș avea o lista luuuungă de cărți care așteaptă, dar cumva, nu mă apuc de ele. Așa că am citit 3 cărți, dintre care una este un reread și încep fix cu ea: Gone Girl. Nu mai e un secret faptul că sunt cititoare avidă de thrillere psihologice și nici faptul că multe mă plictisesc teribil pentru că sunt previzibile (mai ales când ai ”experiență” cu aceste cărți) Gone Girl cred că este thrillerul meu preferat, alături de restul cărților lui Flynn. Mă fascinează protagonista, Amy Dunne, pentru că este atât de rece, calculată, șarmantă...ce să mai? Un psihopat perfect. Nici cu Nick Dunne nu mi-e rușine, fiind un personaj extrem de bine conturat. Nu știu dacă mai are sens să povestesc despre ea, fiind o carte ecranizată și extrem de populară așa că trec la următoarele. :)
Am citit luna trecută și Harry Potter and the Cursed Child- nici asta nu e o surpriză, mai ales că mi-am manifestat entuziasmul pentru carte aici. 19 ani mai târziu, Harry trăiește cu povara trecutului glorios, povară resimțită și de familie, mai ales de fiul cel mic, Albus Severus, care tocmai începe școala. Devine prieten apropiat cu Scorpius Malfoy (cine-ar fi zis că în final un Potter și un Malfoy vor fi prieteni?) și fiindcă așchia nu sare departe de trunchi, se aventurează în fel de fel de activități periculoase- nu vă zic ce, să nu mă acuzați că scriu spoilere. E interesant de văzut cum viețile personajelor noastre dragi au evoluat de-a lungul anilor. :)
Închei lista cu The Lauras de Sara Taylor, un roman de călătorie scris cu măiestrie care surprinde o problemă importantă în prezent. Personajul narator, Alex (13 ani), este genderless. Nu e nici fată, nici băiat și nu știe cu ce se identifică (uneori folosește toaleta femeilor, alteori cea a bărbaților, nu se schimbă în public, evită sportul) iar Taylor scrie cu elocvență din perspectiva unui personaj care nu poate fi definit de sistemul binar al pronumelor. În mod evident, trece printr-o serie de probleme din această cauză, chiar și un atac brutal însă mama ei acceptă ”starea” copilului său și îl apără cu fervoare.
Sara Taylor pictează o imagine puternică a Americii, văzută prin ochii lui Alex, în timp ce traversează, fără prea multe explicații, țara alături de mama ei, care pare a fi în căutarea trecutului, în căutarea unor răspunsuri, unor încheieri și a unor femei pe nume Laura. (M.H.)
Îmi place ficțiunea istorică, îmi plac poveștile de capa și spadă, îmi plac romanele în care Veneția este un personaj central. Așa că atunci când am aflat că există o carte care le reunește expert pe toate, am sărit repede pe ea. Mare mi-a fost dezamăgirea. The Mirror Thief de Martin Seay este un talmeș balmeș cu aere pretențios filosofice, care combină alandala o poveste contemporană și neinteresantă care se desfășoară în Venice Casino din Las Vegas; cu una relativ fără sens care are loc la Venice Beach California în anii ‘50; cu alta dezlânată care se întâmplă în Veneția secolului XVI. Am fost de multe ori tentată să renunț, pentru că mi-am dat seama că nu-mi păsa de niciunul dintre personaje, nici de legăturile atemporale dintre ei și cele trei Veneții pe care le locuiesc, și nici de întorsătură de situație care avea să dezlege cel mai banal dintre mistere. Povestea din adevărata Veneție a avut ceva farmec, până și-a pierdut complet sensul. Cea din Venice Beach n-a avut nimic care s-o recomande. Iar învârteala din Las Vegas și Venice Casino a fost de-a dreptul deprimantă. Sau poate n-am înțeles eu ce dorea să spună autorul. Mereu o posibilitate.
Noroc cu The Essex Serpent de Sarah Perry, care a șters dezamăgirea de mai sus. Este un roman care îmbină armonios și imprevizibil misticismul, religia, știința, iubirea, păcatul, regretul, speranța și suferința. Personajele se învârt unele în jurul altora cu grație și curaj, iar dialogul este un deliciu. The Essex Serpent este o poveste Victoriană, excentrică, plină de vervă, umor discret și momente care-ți vor frânge inima. Recomand. (I.M.)
Voi ce ați citit în august? :)