Ce-am citit în Iulie
Luna aceasta avem doar două contribuții, pentru că jumătate din echipa Okian este în varii concedii. Dar credem că titlurile de mai jos vă vor capta atenția. Să începem!
Nu pot să zic că sunt fană a genului horror - nu sunt atrasă de clasicele sperieturi, fantome triste, tăcute sau răzbunătoare, răni îngrozitoare, psihopați sadici nenuanțați, medievalisme infantile. Îmi plac în schimb misticismul adânc, limbajul poetic, visător, universalitatea pe care acesta o oferă tuturor lucrurilor și ființelor, extremele și fragilitatea caracterului uman. Din păcate limba română și-a pierdut (sau nu a avut niciodată) această calitate, această plasticitate criptică, arhaică și enigmatică. În cazul volumului de față - Monstrul din prag, de H. P. Lovecraft - am avut impresia că citesc nimic mai mult decât un roman de Agatha Christie. Lucru extrem de dezamăgitor, dacă știi cum sună Lovecraft în engleză – o narațiune fantasmagorică, melodioasă, ca o vrajă de mult uitată, de la un capăt la altul. Ascultă aici: “In the morning mist comes up from the sea by the cliffs beyond Kingsport. White and feathery it comes from the deep to its brothers the clouds, full of dreams of dank pastures and caves of leviathan. And later, in still summer rains on the steep roofs of poets, the clouds scatter bits of those dreams, that men shall not live without rumour of old, strange secrets, and wonders that planets tell planets alone in the night. When tales fly thick in the grottoes of tritons, and conches in seaweed cities blow wild tunes learned from the Elder Ones, then great eager mists flock to heaven laden with lore, and oceanward eyes on the rocks see only a mystic whiteness, as if the cliff’s rim were the rim of all earth, and the solemn bells of buoys tolled free in the aether of faery.” *moment în care domnul Lovecraft își scutură cu o mână părul de pisică de pe umăr, se întoarce arogant și pleacă*
Tinder de Sally Gardner are la bază un basm de Hans Christian Andersen, “Scăpărătoarea”/ “Amnarul”, în care un băiat reușește, prin aprinderea unei scăpărători pe care a obținut-o după ce a înșelat o temută vrăjitoare, să cheme în ajutor 3 câini fantastici. Acești 3 câini îi vor aduce aproape prințesa închisă într-un turn de tatăl ei, în intenția acestuia de a-i înșela destinul ce-i prevestea căsătoria cu un „biet soldat”. Sally Gardner complică însă povestea originală, îi adaugă o profunzime istorică și o adâncește pe cea psihologică, plasând narațiunea în timpul Războiului de 30 de Ani. În prim plan nu mai simți ritmica respirație a unei clasice povești de dragoste și iscusință, ci răsuflarea gâtuită a unei drame de război, a sechelelor ce fac imposibilă întoarcerea protagonistului pe făgașul normal al fericirii mundane. Un basm sadic, cum sunt multe, dar trist prin realitatea pe care o ilustrează. Ilustrațiile lui David Roberts sunt de-a dreptul fermecătoare și învăluie narațiunea într-o tenebritate enigmatică de care cu greu te scuturi, chiar și după ce ai terminat de citit cartea. (C.N.)
Eu am citit două cărți complet diferite ca stil și abordare. Prima a fost A Little Life de Yanagihara Hanya. În ultima vreme mă simțeam cam vinovată că am ales în special (dar nu numai) chestii ușoare și escapiste. Așa că am compensat serios cu ceva greu: A Little Life are 900 de pagini :-). Dar să nu vă lăsați descurajați de această dimensiune pantagruelică. Deși subiectul abordat nu e deloc ușor, cartea curge alert. Povestea începe cu prietenia strânsă dintre patru tineri aflați la începutul carierei - un artist egocentric, un arhitect complexat, un actor sensibil și un avocat plin de potențial. Dar încetul cu încetul se centrează pe Jude, avocatul de succes cu un trecut teribil din cauza căruia își trăiește viața la limita suportabilității. Istoria personală a lui Jude este una șocantă și extrem de dureroasă. Și singura lui ancoră în ‘normalitate’ este prietenia lui Malcolm, JB și mai ales a lui Willem. Pe parcursul celor 900 de pagini, viața lui Jude se relevă în capitole pe care știi că nu vrei să le citești, dar trebuie, amestecate cu momente revelatoare din prezent. Vă avertizez că deși nu este o carte sentimentală și siropoasă, ba dimpotrivă (este dură, neiertătoare, uneori poetică și mereu plină de compasiune) - la final am plâns cu lacrimi de crocodil.
De la dramă am trecut direct la comedie și m-am super amuzat cu The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy de Douglas Adams. O aventură picarescă în spațiu care începe după ce Pământul a fost spulberat de pe fața Galaxiei ca să facă loc unei autostrăzi interspațiale. Un singur pământean supraviețuiește Apocalipsei, fiind teleportat în ultima secundă de bunul său prieten Ford Prefect - un extraterestru care a petrecut 15 ani pe Terra fără să-și dezvăluie identitatea. Cei doi pornesc așadar într-un periplu intergalactic pe cât de absurd pe atât de comic. Și împreună ajung pe planeta unde se fabrică alte planete, află care este sensul vieții și descoperă printre altele cine sunt de fapt adevărații conducători ai universului. (I.M.)
Over and out, bookworms!
Nu pot să zic că sunt fană a genului horror - nu sunt atrasă de clasicele sperieturi, fantome triste, tăcute sau răzbunătoare, răni îngrozitoare, psihopați sadici nenuanțați, medievalisme infantile. Îmi plac în schimb misticismul adânc, limbajul poetic, visător, universalitatea pe care acesta o oferă tuturor lucrurilor și ființelor, extremele și fragilitatea caracterului uman. Din păcate limba română și-a pierdut (sau nu a avut niciodată) această calitate, această plasticitate criptică, arhaică și enigmatică. În cazul volumului de față - Monstrul din prag, de H. P. Lovecraft - am avut impresia că citesc nimic mai mult decât un roman de Agatha Christie. Lucru extrem de dezamăgitor, dacă știi cum sună Lovecraft în engleză – o narațiune fantasmagorică, melodioasă, ca o vrajă de mult uitată, de la un capăt la altul. Ascultă aici: “In the morning mist comes up from the sea by the cliffs beyond Kingsport. White and feathery it comes from the deep to its brothers the clouds, full of dreams of dank pastures and caves of leviathan. And later, in still summer rains on the steep roofs of poets, the clouds scatter bits of those dreams, that men shall not live without rumour of old, strange secrets, and wonders that planets tell planets alone in the night. When tales fly thick in the grottoes of tritons, and conches in seaweed cities blow wild tunes learned from the Elder Ones, then great eager mists flock to heaven laden with lore, and oceanward eyes on the rocks see only a mystic whiteness, as if the cliff’s rim were the rim of all earth, and the solemn bells of buoys tolled free in the aether of faery.” *moment în care domnul Lovecraft își scutură cu o mână părul de pisică de pe umăr, se întoarce arogant și pleacă*
I Hate Fairyland Volume 1: Madly Ever After de Skottie Young. Holy Mother of God, cât m-am distrat citind chestia asta. Este vorba despre Gert, o fetiță de 6 ani a cărei dorință (ca a multor fetițe de 6 ani) de a trăi într-o lume magică, cu personaje de poveste se adeverește ca prin minune. Ca să iasă din această lume trebuie doar să găsească o cheie, care descuie ușa către lumea reală. Numai că Gert a noastră, împreună cu ajutorul ei dat din oficiu la intrarea în Fairyland – un gândac pe nume Larry, sarcastic și fumător de trabucuri – sunt cam antitalent, lucru care o face pe Gert să rămână blocată în acest corp și în această lume “îngrețoșătoare” timp de 30 de ani. Ce face o expunere de 30 de ani la unicorni roz, curcubee și voci pițigăiate personalității unui om? Ei bine… să zicem că alcoolismul este cea mai mică problemă a antieroinei noastre.
Tinder de Sally Gardner are la bază un basm de Hans Christian Andersen, “Scăpărătoarea”/ “Amnarul”, în care un băiat reușește, prin aprinderea unei scăpărători pe care a obținut-o după ce a înșelat o temută vrăjitoare, să cheme în ajutor 3 câini fantastici. Acești 3 câini îi vor aduce aproape prințesa închisă într-un turn de tatăl ei, în intenția acestuia de a-i înșela destinul ce-i prevestea căsătoria cu un „biet soldat”. Sally Gardner complică însă povestea originală, îi adaugă o profunzime istorică și o adâncește pe cea psihologică, plasând narațiunea în timpul Războiului de 30 de Ani. În prim plan nu mai simți ritmica respirație a unei clasice povești de dragoste și iscusință, ci răsuflarea gâtuită a unei drame de război, a sechelelor ce fac imposibilă întoarcerea protagonistului pe făgașul normal al fericirii mundane. Un basm sadic, cum sunt multe, dar trist prin realitatea pe care o ilustrează. Ilustrațiile lui David Roberts sunt de-a dreptul fermecătoare și învăluie narațiunea într-o tenebritate enigmatică de care cu greu te scuturi, chiar și după ce ai terminat de citit cartea. (C.N.)
Eu am citit două cărți complet diferite ca stil și abordare. Prima a fost A Little Life de Yanagihara Hanya. În ultima vreme mă simțeam cam vinovată că am ales în special (dar nu numai) chestii ușoare și escapiste. Așa că am compensat serios cu ceva greu: A Little Life are 900 de pagini :-). Dar să nu vă lăsați descurajați de această dimensiune pantagruelică. Deși subiectul abordat nu e deloc ușor, cartea curge alert. Povestea începe cu prietenia strânsă dintre patru tineri aflați la începutul carierei - un artist egocentric, un arhitect complexat, un actor sensibil și un avocat plin de potențial. Dar încetul cu încetul se centrează pe Jude, avocatul de succes cu un trecut teribil din cauza căruia își trăiește viața la limita suportabilității. Istoria personală a lui Jude este una șocantă și extrem de dureroasă. Și singura lui ancoră în ‘normalitate’ este prietenia lui Malcolm, JB și mai ales a lui Willem. Pe parcursul celor 900 de pagini, viața lui Jude se relevă în capitole pe care știi că nu vrei să le citești, dar trebuie, amestecate cu momente revelatoare din prezent. Vă avertizez că deși nu este o carte sentimentală și siropoasă, ba dimpotrivă (este dură, neiertătoare, uneori poetică și mereu plină de compasiune) - la final am plâns cu lacrimi de crocodil.
De la dramă am trecut direct la comedie și m-am super amuzat cu The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy de Douglas Adams. O aventură picarescă în spațiu care începe după ce Pământul a fost spulberat de pe fața Galaxiei ca să facă loc unei autostrăzi interspațiale. Un singur pământean supraviețuiește Apocalipsei, fiind teleportat în ultima secundă de bunul său prieten Ford Prefect - un extraterestru care a petrecut 15 ani pe Terra fără să-și dezvăluie identitatea. Cei doi pornesc așadar într-un periplu intergalactic pe cât de absurd pe atât de comic. Și împreună ajung pe planeta unde se fabrică alte planete, află care este sensul vieții și descoperă printre altele cine sunt de fapt adevărații conducători ai universului. (I.M.)
Over and out, bookworms!