Pe noi numele Ariel nu ne duce deloc cu gândul la detergent (așa cum îi place intervievatului de azi să se prezinte, spre amuzamentul oricărui interlocutor). Din contră, prima imagine care ne răsare în minte este cea a Micuței Sirene. Asta cel mai probabil din cauză că lucrăm zilnic cu povești - nu de alta, dar cel puțin aparent între cei doi nu există nicio asemănare. Deși dacă ne mijim ochii, parcă Ariel din desene are nasul cel puțin la fel de mare ca Ariel din București. Dacă nu știți cine este Ariel Constantinof înseamnă că nu sunteți pasionați de biciclete ca mijloc de transport alternativ, nu vă obsedează conceptul de dezvoltare personală, eventual aveți peste 35 de ani, n-aveți conturi în social media sau vă enervează Internetul (lucru cu care uneori comizerăm). Una peste alta, noi vă invităm să-l cunoașteți un pic mai bine pe băiatul cu dreadlocks care la doar 24 de anișori face o grămadă de chestii faine: - este antreprenor (fondator Tribul, servicii de curierat pe bicicletă în București) - este speaker motivațional și organizează ateliere de dezvoltare personală - știe o gramadă de chestii despre social media și community building - o iubește mult pe mama lui Cum se face că citești cu preponderență non-ficțiune?

Nu mi-au plăcut niciodată lecturile obligatorii din școală. Adevărul este că prima dată când am citit cu plăcere eram deja prin liceu și primisem de la mama mea o carte de dezvoltare personală. Nu știam la vremea aceea ce este dezvoltarea personală, dar îmi plăcea la nebunie ce spunea cartea, cum era scrisă și abia așteptam s-o termin. Am citit-o super-repede și cu super-plăcere. Cam pe atunci m-am prins că în lumea asta există și cărți de non-ficțiune și alea par să-mi placă mai mult. De la dezvoltare personală am ajuns la psihologie și sociologie, căci le studiam în liceu și-mi plăceau. Apoi marketing, publicitate și alte subiecte de genul când am descoperit că pot să devin antreprenor. Pur și simplu cred că-mi place mai mult non-ficțiunea.

Nu e deloc ușor să te sui pe scenă și să te adresezi publicului. Spune-ne te rugăm câteva secrete pentru o prezentare reușită.

E ironic faptul că spui că nu este ușor să vorbești în public, fiindcă mie mi se pare super-distractiv! O să sune ciudat, dar eu stau și mă uit la mine vorbind în fața camerei, mă analizez, sunt mereu supărat de micile greșeli pe care le fac și mereu încerc să devin mai bun. E ca o joacă să mă pun pe scenă și să mă adresez publicului - atât prin vlogging, cât și pe o scenă reală. Îmi place să vorbesc în public. Cred că secretul major este să … îți placă.

Viața unui curier pe bicicletă trebuie să fie destul de palpitantă. Ne povestești o întâmplare interesantă din analele Tribului?

N-am spus niciodată povestea asta, dar poate că acum este momentul. Prin 2012 am angajat un curier foarte de treabă. Se mișca repede, își făcea treaba bine, eram mulțumit de el. Odată, însă, după o livrare, nu a mai fost de găsit vreo 4 ore. Eram disperat. Nu știam ce e cu el. Fugise oare cu un colet? Îmi făcusem scenarii multiple, nu știam ce să fac, să merg la poliție etc. După 4 ore m-a sunat să-mi spună că a trăit o chestie incredibil de ciudată cu un tip la care ajunsese cu un colet, un “client” de-al nostru, ce-l invitase în casă și apoi a început să-i facă avansuri. Curierul a intrat în casă, deși i s-a părut curioasă situația… și a fost semi-sechestrat acolo pentru câteva ore. Tare ciudat. Să nu mai spui, te rog, nimănui povestea (NR: our lips are sealed).

Cât de complicat este să faci față traficului din București pe bicicletă?

Este floare la ureche - tocmai căci este pe bicicletă. La început este de groază, dar cu puțină experiență devine o rutină interesantă. Bucureștiul este un haos, ăsta-i adevărul, iar bicicleta este o soluție plăcută.

E greu să convingi biciliști să-și dea hainele jos?

Uimitor, nu! Apar tot mai mulți ce ne contactează și spun că vor să se implice în Biciclescu! (N.R.: dacă sunteți la serviciu să nu dați click aici)

Cinci chestii care îți fac viața mai frumoasă?

Îmi place că plecăm de la premisa că viața mea este deja frumoasă și vrei să-ți spun cinci lucruri ce o fac MAI frumoasă. Păăăi… pizza! Pizza este pe primul loc, de departe. Bikepolo-ul… Taberele de vară în care lucrez cu copii… Sucurile carbogazoase (din păcate?)... șiii, în fine, familia. Fără familie… nu pot să-mi imaginez viața.

Cinci chestii pe care ai vrea sa le schimbi? (din orice zonă, domeniu, la nivel personal sau planetar).

Holocaustul. Pacea-n lume. Guvernul actual. Primarul Capitalei. Durata vieții (s-o fac mai lungă, desigur).

Ultima carte pe care ai citit-o? Good or bad?

The Numerati, de Stephen L. Baker. Excelentă dacă te interesează direcția în care mergem cu tehnologia pe care o avem la dispoziție și lucrurile ce se petrec atunci când facem o plată cu cardul. Pe mine, personal, mă fascinează maxim!

Ultimul film pe care l-ai văzut? Good or bad?

Woman in Gold este penultimul film văzut. Și este excelent. Are de-a face cu evreii. M-a atins puternic. Mi-a plăcut. Ultimul a fost Chappie, mai puțin serios, acțiune, bunicel, de popcorn...

Cel mai fain oraș pe care l-ai vizitat vreodată a fost… ?

Uite că întrebarea asta nu mi-am pus-o niciodată… Îmi place mult Clujul. Deja de vreo 5 ani mă gândesc că la un moment dat mă voi muta acolo. Dar nu știu dacă se va întâmplă vreodată… Mi-e dor și de Ashdod, orașul în care am crescut în primii 7 ani de viață. Mi-a plăcut la nebunie și Budapesta… Și Viena. Parcă totuși mai mult Budapesta.

Dar cred că cel mai frumos oraș este acela în care am familia și prietenii. Iar acesta, momentan, este Bucureștiul. Uneori este urât, gri, jegos, împotriva bicicliștilor… dar aici este momentan cel mai fain.