Mesquite

An homage to the useful and idiosyncratic mesquite tree

In cea mai recenta carte a sa, Mesquite, Gary Paul Nabhan foloseste umorul si reflectia contemplativa pentru a convinge cititorii ca nu au vazut niciodata cu adevarat esenta a ceea ce el numeste „arborealitate”. peisaj, mancare placuta, Nabhan isi asuma acum o intrebare mare, cu multe ramuri: ce inseamna sa fii un copac sau, in consecinta, sa fii intr-o relatie profunda si intima cu unul? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, Nabhan nu dispare intr-o padure, dar se expune la unele dintre cele mai austere terenuri hiperide de pe planeta - deserturile Sonora si Chihuahuan de-a lungul frontierei SUA / Mexic - unde chiar si cele mai vechi plante perene nu sunt inalte si subtiri, ci sunt stunt Acolo, in regiunile desertice care acopera mai mult de o treime din continentul nostru, copacii mesquite au devenit personalul vietii, nu doar pentru culturile indigene, ci si pentru nenumaratele creaturi, dintre care multe raspund la aceste „plante mama” in salbaticie moduri inteligente si simbiotice. In acest peisaj, in care Nabhan sustine ca aproape fiecare fiinta care supravietuieste fie se lipeste, se impute, se inteapa sau canta, el gaseste mai multe vieti infloritoare decat ati putea scutura vreodata un bat.