Știți cum e, doar când îți pasă cu adevărat de cineva sau de ceva, ești suficient de implicat încât să-ți permiți să critici. Dar o faci mereu constructiv, cu dragoste și apreciere. Așa și noi cu romanele YA. Da, suntem fani și le iubim. Dar așa ne-am bucura dacă ar mai renunța un pic la tot felul de elemente narative folosite și para-folosite.

10 stereotipuri Young Adult de care ne-am putea lipsi oricând

1. Eroina principală are o înfățișare banală

Uneori mai are și o soră (sau o prietenă) care este extrem de frumoasă. Dacă ea există, atunci de cele mai multe ori, această sora / prietenă trebuie salvată.

2. Eroul principal este mereu foarte frumos

Perfect, cu trăsături cizelate. Eroina noastră banală se simte și mai urâtă prin comparație.

3. Instalove

“Ne-am văzut, ne-am plăcut, ce rămâne de făcut?” De multe ori dorința se confundă cu iubirea eternă. Dar na, cu toții visăm la dragoste la prima vedere. Sau mai e și varianta în care încep prin a se urî, pentru ca apoi să descopere că de fapt se iubeau.

4. El suferă de atașament evitant

Așa că acum se topește după ea, iar în secunda doi o respinge abrupt, fără nicio explicație.

5. Ea se subestimează

Că nu e suficient de frumoasă știm deja, dar nici prea talentată nu e. Iar dacă se dovedește că are vreo aptitudine excepțională, sigur i se pare fie că nu o merită, fie că nu o folosește la adevărata valoare.

 6. El se autoflagelează

Este un erou torturat, cu un trecut teribil și o istorie personală pângărită (a comis tot felul de fapte reprobabile în lupta pentru supraviețuire). Nu o merită pe eroina noastră banală, dar imaculată (vezi punctul 4 de mai sus).

7. Părinți (semi) absenți

Alcoolici, ratați, dezinteresați, sau de mult trecuți în lumea celor drepți. Eroul sau eroina noastră trebuie să răzbească fără susținere parentală.

8. Triunghiul amoros

Deși ea este banală și cam neinteresantă, reușește să pună pe jar cel puțin două inimi. De unde rezultă multă pasiune mocnită, vinovății mai mult sau mai puțin justificate și cel puțin o inimă frântă.

9. Narațiune la persoana întâi, prezent

Pentru că adolescenții trăiesc în moment, nu-i așa?

10. Lipsa de diversitate

Rar mai scapă câte un personaj de altă culoare sau orientare. Dar parcă lucrurile încep să se schimbe (vezi autori ca Nicola Yoon, Leigh Bardugo, Alexandra Bracken, Renee Ahdieh sau Becky Albertalli). Iar la final câteva romane YA care reușesc să evite dacă nu toate cele 10 stereotipuri Young Adult de mai sus, măcar o bună parte dintre ele: Six of Crows (și continuarea, Crooked Kingdom) de Leigh Bardugo; Illuminae (și continuarea, Gemina) de Jay Kristoff și Amie Kaufman; All the Light We Cannot See de Anthony Doerr; The Book Thief de Markus Zusack. Voi ce ați mai adăuga în listă?