Ne-am împrietenit pe Facebook de la ultimul interviu și spre bucuria mea, de când ne-am adăugat în liste, mă bucur de fiecare dată să văd pe „wall”-ul lui Florin recomandări de cărți. Titluri care l-au surprins, care i-au plăcut și pe care i-ar plăcea să le recitească. Partea bună este că, spre deosebire de faima rea pe care o are Facebook, precum că doar imaginile cu citate pot să aibă succes pe această rețea socială, cărțile propuse de Florin au zeci de comentarii și de multe ori începe o adevărată discuție cu privire la titlurile scoase în față. Pentru că ne-a bucurat și încântat tonul și entuziasmul cu care vorbește despre cărți, l-am rugat frumos să  ne facă o listă cu 15 cărți pe care le recomandă oamenilor care-și doresc să citească. În consecință, publicăm lista exact cum ne-a trimis-o el și sperăm să vă bucurați de ea la fel de mult cât ne-am bucurat și noi. Am sugerat doar niște titluri cu care eu cred că merită să-ți pierzi timpul. Pardon, să-ți câștigi timpul: 1. Anthropology. Dan Rhodes. Flash fiction. 101 eseuri despre dragoste. Sunt vreo câteva pe care mi le-aș tatua pe piele. 2. Viața lui Pi. Yann Martell. Nu vă speriați că a ieșit pe piață filmul cu același titlu. Cartea e o călătorie unică. 3. In the country of last things. Paul Auster. Nu prea mă mai interesează ce-a scris Auster în ultimii ani. Poate să nu mai scrie nimic de-acum încolo. Pentru cartea asta, o să-l iubesc toată viața. (Și după.) 4. The death of bees. Lisa O’Donnell. E un personaj acolo, un bătrân care o ia razna încetul cu încetul. Toate personajele sunt puternice, dar, pentru mine, bătrânul ăsta a fost pilonul poveștii. 5. American Psycho. Bret Easton Ellis. O satiră periculoasă. Mult mai periculoasă decât Fight Club. Consumați cu atenție. 6. Pluta de piatră. Jose Saramago. Fantastic. În toate felurile. 7. Omul sentimental. Javier Marias. Nu e considerată cea mai bună carte a lui Marias, dar mie mi-e cea mai dragă. Nu e doar o poveste de dragoste. 8. Dog Boy. Eva Hornung. Un băiețel de patru ani rămâne singur pe lume și e crescut de niște câini vagabonzi. Un Mowgli al zilelor noastre. 9. Gold. Dan Rhodes. Ca să nu ne limităm doar la povestirile lui scurte. Nu ne cunoaștem personal, dar Rhodes a scris cartea asta pentru mine. Nici el nu știe. 10. Mătușa Julia și condeierul. Mario Vargas Llosa. Abecedarul povestitorului amator. 11. Elogiu mamei vitrege. Mario Vargas Llosa. Cea mai erotică lucrare literară publicată vreodată. 12. The Sisters brothers. Patrick deWitt. Poezie violentă. Genial. 13. 1Q84. Haruki Murakami. (Trilogia.) Încă n-am terminat-o. Da, e un best-seller. Și ce dacă? E foarte bun. 14. This is not a book. Keri Smith. E o surpriză, așa că ar fi păcat s-o dezvălui. 15. Love. Vanni. Un fel de bandă desenată. Cea mai frumoasă carte care există pe pământ. Și pentru că lista de mai jos avea nevoie de câteva precizări suplimentare, am profitat de ocazie și i-am pus câteva întrebări despre obiceiurile lui de lectură. Rezultatul îl puteți urmări mai jos. Mulțumim Florin pentru amabilitate. Care e ultimul titlu care te-a impresionat și ce cărți preferi de obicei? Etgar Keret. Suddenly, a knock on the door. După câte am înțeles, Keret scrie doar povestiri scurte. Dar e exact ce așteptam de multă vreme. E genul de om care nu ține cu tot dinadinsul să lase impresia că a scris o capodoperă. Știi la ce mă refer, există scriitori care se regăsesc permanent în lista preferințelor criticilor, scriitori așteptați să apară iar și iar cu o nouă lucrare măreață. Treaba asta seamănă cu festivalul de la Cannes. Cu cât un film are mai multe premii, cu atât e mai greu de văzut, de înțeles. La fel e și cu cărțile. Dacă o carte are o sută de critici elogioase venite din partea celor mai tari critici literari, o s-o ocolesc. Cea mai bună formulă e să mă las dus de instinct, citind câteva pagini dintr-o carte. Dacă m-a prins, o iau acasă. Ai vreo carte care ți-a marcat copilăria? Ce cărți crezi că au contribuit la formarea ta? Eram în liceu și un coleg mi-a dat Turnul Babel, a lui Neagu Rădulescu. După ce am citit-o, i-am dat-o înapoi. Și de mai bine de douăzeci de ani, întreb de cartea asta în fiecare anticariat. Degeaba. Mi-e dor de ea, pur și simplu. Cred că Neagu Rădulescu era considerat facil, la vremea lui. Era un fel de cronicar/pamfletar. Dar avea mult farmec. Oricum, nu bag mâna-n foc că e un reper pentru oricine, aici vorbim de o fixație personală, mai mult o amintire prețioasă din copilăria mea. Cărțile cele mai dragi din perioada aia au fost Robinson Crusoe, Soldatul Svejk de Jaroslav Hasek și Douăsprezece scaune/Vițelul de aur de Ilf și Petrov. Spune-ne câte ceva despre obiceiurile tale de lectură, păstrezi cărțile intacte sau îți place să subliniezi? Se-ntâmplă, dar foarte rar. Nu prea umblu cu creionul pe carte. În schimb, o îndoi ca să stea deschisă. Deci, cotorul cărții ajunge varză. În felul ăsta poți să-ți dai seama dacă am citit o carte sau nu. Ce planuri ai pe 2013 și la ce să ne așteptăm din partea ta anul acesta? Îmi doresc să scriu, dar nu s-a mai întâmplat de mult timp. Singurul exercițiu (foarte profitabil) îl reprezintă povestirea pe care o scriu lunar pentru revista Unica. Asta mă ține conectat cu cititorii. Proiectele sunt mai mult legate de teatru sau film. Tom și Jerry e o piesă pe care am tradus-o acum 12 ani. La ora aia, trebuia să joc Jerry. Acum am ajuns suficient de bătrân ca să-l joc pe Tom. O montez acum, la teatrul Metropolis. Iar pe 1 martie va ieși în cinematografe Killing time, un lung-metraj pe care am reușit să-l duc la bun sfârșit. Ironia e că ambele au același subiect – doi ucigași plătiți. Dar ambele sunt foarte solide din punct de vedere dramaturgic și am încredere că nu vor trece neobservate.

mulțumiri, librarul