Romanul scris de Barbara Kingsolver are toate calitatile unui bestseller de calitate: personaje istorice idealiste, pline de lumini si contraste, vazute prin ochii unui adolescent fascinat de gloria lor, cautarea identitatii la granita dintre doua culturi si vesnicul razboi dintre artisti si cenzura. The Lacuna i-a adus Barbarei Kingsolver Premiul Orange in 2010. Lacuna este o pestera inundata de apa, care se deschide spre trecutul Mexicului. Locuitorii insulei Pixol stiu de existenta ei, dar nimeni nu a reusit sa descopere ce se afla dincolo de fereastra sapata in spatele pesterii, inainte ca mareea sa redevina amenintatoare. Harrison Shepherd a auzit de misterul lacunei si crede ca va reusi sa evadeze de pe insula unde el si mama lui au devenit prizonierii petrolistului Enrique.

Cand au fugit din Statele Unite, mama lui Shepherd i-a promis un tata mai bogat, o casa mare si un paradis vegetal inconjurat de un inel acvatic, cu o piatra pretioasa in mijloc-zacamantul de petrol din insula Pixol. In schimb, acesta a descoperit o adunatura de arivisti care vand resursele unei tari transformate in curtea marilor industriasi, o mama rupta de realitate, care tot asteapta sa devina sotia oficiala a unui bogatas, si o tara macinata de revolte. Cand evadarea din biblioteca devine iluzorie, Shepherd ajunge sa le dea crezare oamenilor ‘simpli’ care povestesc despre lacuna din stanca. Din cartile gasite in biblioteca lui Enrique afla ca luna scade apele si ii arata lacuna dupa bunul plac. Cu putin curaj el va scapa de insula si de Enrique. Dar lacuna nu se dovedeste a fi poarta spre libertate, ci reintoarcerea spre istoria uitata a Mexicului. Mareea il smulge din prezent si il arunca la picioarele zeilor de piatra, protectorii unui templu aztec, devenit ruina. Vegetatia incolacita in jurul minunii ahitectonice si linistea care amplifica mimica terifianta a zeilor sangerosi ii lasa impresia unui miraj. Nu are timp sa desparta halucinatia de realitate. Apele se retrag si il aspira inapoi in Mexicul haotic, pe care speculantii spera sa-l cumpere ieftin. Asteapta iar fata buna a lunii, dar nu mai e nevoie. Pana la urma, evadarea este pusa la cale de un  conchistador modern, un alt petrolist sedus de mama lui Shepherd. Shepherd paraseste insula inainte sa mai vada ruinele. O alta maree misca apele tulburi ale istoriei si il poarta in inima capitalei mexicane construite pe ramasitele imperiului aztec. In Ciudad de Mexico este venerata zeita artei, Frida Kahlo. Prima intalnire cu Frida este ravasitoare. Shepherd descopera o artista incarcata de bijuterii grele si culori tipatoare, reincarnarea extravaganta a unei zeite aztece, care se aprinde ca un vulcan si arunca lava dureroasa a unui trup incorsetat de neputinta. Craterul devine tubul de vopsea, din care irump viziunile unei feminitati arhaice trezite intr-un corp damnat. Shepherd devine confidentul artistei capricioase si slujitor in templul bizar al artei patronate de cuplul Frida Kahlo-Diego Rivera. Templul artistilor este impartit in doua cuburi, unul roz, apartinandu-i lui Diego, si  celalalt albastru, unde sunt tablourile Fridei. Templul modernist il sperie, dar imaginea Fridei il ademeneste. Frida ii descopera talentul literar si ii dezvaluie arta veche a Mexicului. Shepherd isi gaseste o noua identitate si o ascunde sub porecla nascocita de Frida: Insolito (neobisnuit). Mama lui si-a negat originea mexicana, dar Frida il ajuta sa descopere imaginatia izvorata din ambiguitatea identitara a unui metis. Insolito nu mai este un ‘gringo’(nord-american) atunci cand se afla in cubul albastru, unde o serveste pe zeita artei mexicane, care nu ezita sa-i aminteasca obsesiv de confuzia identitara.

You’re like this house, Insolito.  A double person made of two different boxes (…) In the house of your mother, a taste of beauty and poetry. Secret passions, I suspect. And in the gringo side, a head that’s always thinking and surviving.

In curand, Insolito va descoperi ciudatele intorsaturi ale razboaielor mondiale. Cand nu amesteca nuantele pentru frescele cu piramide aztece, vulcani si furnicare intesate de tarani asupriti si de conchistadori, pictate de Rivera, Insolito scrie ideile dictate de Trotsky. Exilul revolutionarului comunist haituit de Stalin il pune fata-n fata cu abilitatea demonica a unui dictator de a ingropa adevarul istoric. Urmele sumbre ale utopiei care nu-i apartine ii vor umbri succesul literar.

Careful words of warning reverse themselves like truth and newspaper stories, becoming their own opposites. An imperfectly remembered life is a useless treachery. Every day, more fragments of the past roll around heavily in the chamber of an empty brain, shedding bits of color, a sentence or a fragrance, something that changes and then disappears. It drops like a stone to the bottom of the cave.

Mexicul ii dezvaluie marile civilizatii, iar Statele Unite ii asculta povestile cu azteci si mayasi. Publica trei romane si cunoaste succesul literar visat. In timpul razboiului consumul este rationalizat si foamea, deliranta, iar disperarea asteapta lacuna inventata de un povestitor talentat. Cartile scrise de Insolito sunt painea oamenilor sufocati de prezentul ostil. Dar istoria tine la echitate pana-n panzele cinismului si nu ii iarta dezertarea in imaginatie. FBI-ul cauta spionii bolsevici, iar legatura lui Insolito cu Frida si cu Diego il transforma intr-o paria. Cartile ii sunt reinterpretate, considerate a fi mesaje subversive, iar viata lui este rescrisa de vocile acuzarii, amplificate de o presa credula, semn ca dictatorii si-au atins scopul suprem – paranoia colectiva scormoneste si gaseste ‘dusmanii poporului’, nesiguranta fiind , astfel, anesteziata. Pe ‘tradatorul’ Insolito il asteapta scaunul electric sau spanzuratoarea. Nu stie sigur. El si-a planuit deja evadarea. Se reintoarce sa vada ce a mai ramas din lacuna ascunsa de maree.

Well, that’s how thick I am, I never knew how to want what everyone wants. I only thought to look for a home, some place to be taken in. Handing over a crumpled heart, seeing it dropped in the wastepaper basket every time. Here, though. Americans sent love letters in return.

Recenzie scrisă de Adriana Gionea și publicată pe Town Portal.