Brad Meltzer, de la „Cercul asasinilor” la „Cercul cavalerilor”
A doua carte a trilogiei Culper Ring, la fel ca şi prima, Cercul asasinilor (The Inner Circle) publicată tot de RAO, prelucrează aceleaşi ingrediente necesare unui thriller politico-istoric de calitate: un personaj carismatic a la Indiana Jones, 2-3 societăţi ultra secrete, comploturi demne de James Bond, un serial killer, false documente istorice strecurate printre cele autentice, speculaţii cât duce mintea cititorului şi mai presus de toate, o instituţie prezidenţială colcăind de intrigi oculte, precum cea a Statelor Unite ale Americii. O poveste apropiată de franciza „National Treasure” şi la fel de captivantă, numai bună de lecturat în serile umezite de ploi melancolice.
[caption id="attachment_6722" align="aligncenter" width="248"] Click pe copertă pentru detalii[/caption]”Ultima oară când l-am văzut pe preşedintele Wallace i-am spus că voi face tot ce îmi stă în putere să găsesc dovezi pentru a demonstra cele făcute de el şi prietenul lui mort, Palmiotti. La rândul lui, cel mai puternic bărbat din lume s-a aplecat peste biroul lui de mahon din Aripa de Vest şi mi-a spus, de parcă ar fi fost un fapt absolut incontestabil, că mă va şterge personal din existenţă. Aşa că, atunci când doi agenţi ai Serviciului Secret îmi pun întrebări la opt dimineaţa ştiu că, orice ar vrea, o să dau de belele”.
Este mărturisirea făcută de arhivarul Beecher White, eroul cărţii, care chiar dă de necaz şi care înfăşoară de la început acţiunea în jurul preşedintelui Orson Wallace şi anturajul acestuia, din Washington D.C. Numai că, Beecher White nu este un simplu arhivar ci şi un membru activ al societăţii secrete Culper Ring. Înfiinţată de George Washington, menirea acestei organizaţii secrete este de a-i proteja pe preşedinţii Americii dejucând eventualele tentative de asasinat îndreptate împotriva lor.
„Când George Washington a creat Culper Ring, a ales oameni obişnuiţi pentru ca nimeni să nu se uite de două ori la ei. Mai avea o regulă: ca nici măcar el să nu ştie vreodată numele tuturor membrilor. Astfel, dacă vreunul dintre ei era prins transmiţând o informaţie, inamicul să nu fie în stare să dea de ceilalţi. Acela este motivul real pentru care Culper Ring a supravieţuit până astăzi – şi pentru care a fost implicat în toate evenimentele importante, de la Războiul de Independenţă, la Hiroshima şi la Golful Porcilor. Înainte de OSS sau CIA, tipii ăştia au scris manualul despre păstrarea secretelor”.
Prin urmare, în momentul în care un killer misterios îşi „execută” victimele, reconstituind o parte din elemente legate de moartea foştilor preşedinţi asasinați, Beecher are de ales între a scoate la lumină cele mai întunecate secrete ale preşedintelui Wallace (ceea ce ar echivala cu „moartea politică” a acestuia) sau salvarea omului care l-a declarat inamicul său, amenințându-l cu anihilarea. Bineînțeles, codul Cavalerilor din Culper Ring îi impune protejarea şi salvarea celui mai puternic om al planetei. Iar restul, ca să spunem aşa, nu e decât aventură antrenantă şi antrenată de o galerie de personaje pitoreşti cum ar fi misteriosul Nico Hadrian, hackerul Mac, arhivarul Tot, agentul Marshal Lusk, frumoasa Clementine, maleficii Cavaleri ai Vulturului Auriu şi mulţi alţii.
Absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii Columbia, Brad Meltzer (n.1970) scrie ficţiune şi non ficţiune şi realizează programe de televiziune pentru History Chanel. Întotdeauna bine documentat şi întotdeauna atent la detalii, deoarece, spune el: „Iubesc să mă documentez şi să includ cât mai multă istorie autentică în cărțile mele (chiar dacă uneori asta mă epuizează). În acest scop, scenele cu morţile preşedinţilor sunt cât de precise am putut să le scriu”. Dar, „ Aşa cum ştiţi, cartea rămâne totuşi o operă de ficțiune”!
Pe de altă parte, nu se poate nega faptul că multe evenimente care au reprezentat o cotitură esenţială în istoria unei ţări sau în istoria mondială, au fost însoţite adesea de controverse niciodată lămurite. Repuse în discuţie, sub forma unei ficţiuni literare, ele sugerează adesea conexiuni nebănuite, iluminând faţa mai puţin vizibilă a istoriei şi alimentându-ne aprehensiunea că întotdeauna ceea ce vedem este mai puţin decât ceea ce se întâmplă cu adevărat sau decât ceea ce ni se spune în mod oficial.