Înainte să citesc cartea Brand Anarchy de Steve Earl şi Stephen WAddington recunosc că nu ştiam prea multe despre managementul reputaţiei. Acum îmi este mai clar cât de complicată şi interesantă este administrarea reputaţiei, în special pentru corporaţii, dar să nu uităm totuşi nici de firmele mari. Cei 2 autori, sunt prieteni buni şi specialişti în relaţii publice, lucrând de la începutul anilor '90 cu diverse companii mari şi cu o varietate de startup-uri britanice din domeniul tehnologiei pe probleme de PR şi de management al reputaţiei. Brand Anarchy: Managing Corporate Reputation te ia din stadiul de "neştiutor" într-ale reputaţiei şi te duce până în punctul în care eşti capabil să îţi dai singur cu părerea pe probleme de reputaţie ale brandurilor mari. Direct din titlu îţi dai seama că această carte se adresează managerilor din corporaţii, însă eu nu m-aş limita la acest detaliu, pentru că sunt o mulţime de lecţii care pot fi la fel de bine predate companiilor mici sau aflate în creştere. Cartea nu reprezintă un ghid total de tipul "Cum să...", pentru că pe alocuri încearcă şi să îţi transmită atitudinea principală pe care ar trebui să o ai în domeniul managementul reputaţiei: "Trebuie să menţii o direcţie[care să îţi convină ţie ca brand], nu să controlezi totul". Subiectul cărţii este bine integrat în contextul în care WEB 2.0 a democratizat "publishing-ul online" prin intermediul reţelelor sociale şi al blogurilor. Autorii încearcă totodată să explice cu argumente solide cum companiile nu au fost niciodată în control 100% asupra reputaţiei lor, ci mai degrabă, singurul lucru bine pe care l-au făcut (dar multe companii l-au uitat) a fost să direcţioneze opinia publică, astfel încât să se formeze PR-ul pozitiv. Faptul că aveau o listă de jurnalişti preferaţi pe care îi ademenea cu tot felul de mailuri prietenoase sau invitaţii bine alese, nu le asigura ştirea pe care compania sau brand managerul şi-o dorea. Acum situaţia este şi mai interesantă, puterea asupra reputaţiei mutându-se pe proprieţăţile online web 2.0, fiind la mila vocii mulţimii, jurnalişti pierzând teren ca niciodată, publicaţii din print murind zilnic sau mutându-se online cu totul. În contextul Facebook-ului, Twitter-ului şi al blogurilor, ce au de făcut companiile este să asculte bine de tot ceea ce au oamenii de zis şi să fie extrem de abile în a emite o părere în caz de situaţia o cere. (Vezi crize de brand, în care o ştire devine virală prin intermediul online-ului.) Îmi place că stilul autorilor este extrem de sincer. Aceştia 2 încearcă să facă multe corelaţii între PR şi vânzări şi nu se lansează într-o propagandă în favoarea PR-ul ca şi unealtă, ci mai degrabă prezintă contextul în care aceasta se dovedeşte şi s-a dovedit cu adevărat utilă. Partea care mie îmi dă uşor cu minus, reprezintă contextul, pentru că această carte este adaptată la contextul britanic al afacerilor. Totuşi, tehnicile şi strategiile rămân în picioare, pentru oricine este interesat de managementul reputaţiei în general. Pe tot parcursul cărţii, se poate vedea o uşoară, dar susţinută şi reiterată, tranziţie a puterii din pixurile ziariştilor, care odinioară erau crema influenţatorilor, cremă care dădea trendurile şi hotăra ce companii meritau să crească şi care nu meritau, în tastaturile oamenilor obişnuiţi, care simt acum nevoia să se exprime în tot feluri de moduri pe suport 2.0: poze online, pagini de Facebook, conturi de Twitter, articole pe bloguri, topicuri în forumuri, video-uri pe Youtube şi podcasturi online. De fapt Brand Anarchy te pregăteşte şi te introduce în această schimbare de paradigmă,de care mulţi s-au lăsat prinşi pe picior greşit. Cartea este per total lejeră, scrisă într-un limbaj extrem de accesibil şi te ţine cu o foaie şi un pix lângă, pentru că te determină să îţi iei notiţe. Recomand această carte tuturor celor care înţeleg valoarea reputaţiei în afaceri în general şi mai ales celor care vor să o vadă crescând şi făcând un bine socieţăţii, angajaţilor şi acţionarilor. În contextul în care schimbarea nu mai este o strategie, ci o necesitate sau un mod prin care interacţionezi cu oamenii şi cu tehnologia din jurul tău, crezi că mai poţi să consideri reputaţia ca fiind un lucru accidental? Da, reputaţia poate fi creată şi fără ajutorul tău, însă dacă tot ţi-am povestit despre o carte care te ajută să ţi-o îmbunătăţeşti şi să o foloseşti ca pe armă secretă (uneori letală împotriva competiţiei tale), cred că e cazul să citeşti ceva ce îţi poate fi în mod real de folos.

Recenzie scrisă de Gabriel Nechita de la 1cartepesaptamana.ro