Dacă n-ați citit până acum nimic de Jonathan Coe înseamnă că habar n-aveți de umorul literar britanic, de replici hâtre, de personaje imposibil de adevărate și de scene dureros de amuzante. Ca și în Clubul putregaiurilor și Ce mai hăcuială!, în Expo 58 Coe demonstrează că poți să te distrezi pe seama oricărui lucru din viața reală sau fictivă și să pară că ești sincer preocupat de situație. Poți să descrii anomalii cu un aer serios și poți să tragi concluzii abracadabrante din întâmplări insignifiante. Cred că  stilul scriitoricesc al lui Jonathan Coe ar putea defini acel joie de vivre pentru britanici: avem o viață, să n-o luăm prea în serios.

Tema din Expo 58 este spiritul britanic. Sau despre cum e să fii britanic dus în lume, pe bătrânul continent, unde trebuie să faci impresie bună și să te porți remarcabil. Mi-a amintit cumva de cel mai recent roman al lui John Le Carre, A Delicate Truth, unde e vorba de același spirit britanic, dar din altă perspectivă. Dar și de Graham Greene și Omul nostru din Havana – cred că am făcut legătura fiindcă m-am gândit că lui Pierce Brosnan i-ar sta bine în rolul lui Thomas Foley, britanicul liniștit al lui Coe. Așadar, Thomas Foley este un tip obișnuit – comun, șters, bifează un job la Central Office of Information și o familie normală, cu nevastă și copil abia apărut. Expoziția Mondială din 1958, care se desfășoară la Bruxelles, îi schimbă însă viața. Pare persoana ideală pentru o misiune delicată: trebuie să conducă The Britannia, pub-ul tematic al standului Regatului Unit la Expo 58. De ce? Fiindcă maică-sa avea origini belgiene, logic. Iar taică-su era un adept al bisericii universale a puburilor unite. Adică Foley avea the knowledge and the expertise în chestiune :). Dar pare un elefant în magazinul cu porțelanuri – manierele sale, stilul ”vai, dar să nu deranjez cumva” și faptul că uneori pică pe lângă cărare îl transformă într-un martir al misiunii. Vă rog, citiți cartea asta! E ca o supradoză de vitamine pentru minte: o lectură energică, vie, cu porții egale de seriozitate și amuzament. Eu mă declar fan Coe! [recenzie scrisă de Virgina Costeschi pentru Okian]