Ce-am citit în Septembrie
E toamnă! Yey! Pentru mine lunile de toamnă sunt perfecte pentru lectură, mai ales dacă plouă… (ceea ce la Brașov se întâmplă destul de des) așa că am intrat în reading mood și în septembrie m-am delectat cu mai multe cărți despre care vă zic și vouă, așa pe scurt. Până acum am făcut o mică pauză de la thrillere, iar în septembrie am continuat în același stil, așa că mi-am petrecut timpul în compania altor genuri literare.
Am început cu The Book Thief de Markus Zusak, care, deși era de mult pe lista mea, cumva, o tot treceam cu vederea. Dar pe principiul mai bine mai târziu decât niciodată, am pus mâna și am citit-o. Și bine am făcut. O poveste spusă de Moarte într-un stil genial. O poveste a experiențelor trăite în anii regimului nazist și a unei fetițe pe nume Liesel și a familiei sale adoptive. Învață să citească în secret cu ajutorul lui Hans (tatăl adoptiv) iar apoi împarte pasiunea pentru cuvintele scrise cu Max, un evreu adăpostit de către familia ei. Încetul cu încetul, Liesel descoperă o libertate neînchipuită în cărți și în cariera sa de hoț de cărți. Este o carte emoționantă, cu subiecte grele și cu o atmosferă greu de imaginat pentru noi astăzi - merită să fie citită.
Am trecut apoi la unul dintre scriitorii mei favoriți: Gabriel Garcia Marquez. L-am citit cu înfocare prin liceu și de curând m-a luat un dor nebun de cuvintele lui așa că m-am întors la un roman de-al lui pe care la vremea respectivă nu pot zice că l-am apreciat foarte tare: Dragostea în vremea holerei. Când recitești operele unui scriitor drag, te simți de parcă te-ai întoarce acasă după mult timp (sau cel puțin, așa e în cazul meu). Poveștile neconvenționale de dragoste din roman, împreună cu stilul inconfundabil al lui Garcia Marquez fac o combinație nemaipomenită. Florentino și Fermina se îndrăgostesc în tinerețe, dar iubirea le este interzisă de către tatăl ei. Ea se căsătorește, în timp ce Florentino jură că o va aștepta, iar când soțul ei moare, cei doi primesc o nouă șansă la iubire, venită după 5 decenii.
Ah, să nu uit. Am recitit Harry Potter and the Chamber of Secrets, dar despre cartea asta chiar nu are rost să vă mai povestesc. Vă zic în schimb că ieri a apărut ediția ilustrată de Jim Kay și e atâââât de frumoasă… (M.H.)
Eu în septembrie m-am întors la prima mea dragoste, ficțiunea istorică. Am început cu Queen of the Night, de Alexander Chee, o poveste întortocheată despre o soprană fabuloasă care are publicul European la picioare, dar care ascunde un secret care-i poate ruina peste noapte cariera. Are foarte multe ingrediente captivante: intrigi de palat (povestea se desfășoară cu precădere la Paris în perioada Imperiului); costume somptuoase descrise cu măiestrie; aventuri deocheate și cancan; trădări, amor, moarte, violență, crimă; un fir narativ epic care te poartă printre continente și scenografii diverse, de la sărăcie lucie la opulență vulgară. Cu toate astea, nu prea mi-a plăcut din cauza eroinei principale, Lilliet Berne, renumita soprană, care suferă de un tragism penibil, este melodramatică și vag isterică, și în general petrece cam mult timp plângîndu-și de milă. Speram la o eroină mai mult flamboaiantă și mai puțin mironosită…
A doua carte mi-a plăcut muuuult mai mult, deși spre deosebire the Queen of the Night, care aparține cu totul imaginației debordante a autorului, Blood and Beauty este o repovestire a istoriei. Romanul este prima carte dintr-o serie pe care Sarah Dunant o dedică familiei Borgia. Evident că n-am putut să rezist farmecului feroce al familiei Borgia și am devorat cartea: de la ascensiunea machiavelică lui Rodrigo Borgia în fruntea Creștinismului Catolic, la cruzimea și carisma lui Cezare Borgia, la inocența și frumusețea Lucreziei. M-a încântat și felul în care este scrisă: la prezent, alert, fără înflorituri, dar cu multă empatie, cu accent pe detaliu istoric, cu aplecare către viața interioară a personajelor - astfel încât să înțelegi motivațiile care le mână deciziile. Titlul în sine nu face dreptate romanului, care nu este deloc senzaționalist, în ciuda faptului că prezintă fapte ieșite din comun. Blood and Beauty reconstruiește aievea personaje istorice în jurul cărora circulă tot felul de mituri: le oferă o voce autentică, un destin credibil și o prezență aproape fizică. (I.M.)
Am început cu The Book Thief de Markus Zusak, care, deși era de mult pe lista mea, cumva, o tot treceam cu vederea. Dar pe principiul mai bine mai târziu decât niciodată, am pus mâna și am citit-o. Și bine am făcut. O poveste spusă de Moarte într-un stil genial. O poveste a experiențelor trăite în anii regimului nazist și a unei fetițe pe nume Liesel și a familiei sale adoptive. Învață să citească în secret cu ajutorul lui Hans (tatăl adoptiv) iar apoi împarte pasiunea pentru cuvintele scrise cu Max, un evreu adăpostit de către familia ei. Încetul cu încetul, Liesel descoperă o libertate neînchipuită în cărți și în cariera sa de hoț de cărți. Este o carte emoționantă, cu subiecte grele și cu o atmosferă greu de imaginat pentru noi astăzi - merită să fie citită.
Am trecut apoi la unul dintre scriitorii mei favoriți: Gabriel Garcia Marquez. L-am citit cu înfocare prin liceu și de curând m-a luat un dor nebun de cuvintele lui așa că m-am întors la un roman de-al lui pe care la vremea respectivă nu pot zice că l-am apreciat foarte tare: Dragostea în vremea holerei. Când recitești operele unui scriitor drag, te simți de parcă te-ai întoarce acasă după mult timp (sau cel puțin, așa e în cazul meu). Poveștile neconvenționale de dragoste din roman, împreună cu stilul inconfundabil al lui Garcia Marquez fac o combinație nemaipomenită. Florentino și Fermina se îndrăgostesc în tinerețe, dar iubirea le este interzisă de către tatăl ei. Ea se căsătorește, în timp ce Florentino jură că o va aștepta, iar când soțul ei moare, cei doi primesc o nouă șansă la iubire, venită după 5 decenii.
Ah, să nu uit. Am recitit Harry Potter and the Chamber of Secrets, dar despre cartea asta chiar nu are rost să vă mai povestesc. Vă zic în schimb că ieri a apărut ediția ilustrată de Jim Kay și e atâââât de frumoasă… (M.H.)
Eu în septembrie m-am întors la prima mea dragoste, ficțiunea istorică. Am început cu Queen of the Night, de Alexander Chee, o poveste întortocheată despre o soprană fabuloasă care are publicul European la picioare, dar care ascunde un secret care-i poate ruina peste noapte cariera. Are foarte multe ingrediente captivante: intrigi de palat (povestea se desfășoară cu precădere la Paris în perioada Imperiului); costume somptuoase descrise cu măiestrie; aventuri deocheate și cancan; trădări, amor, moarte, violență, crimă; un fir narativ epic care te poartă printre continente și scenografii diverse, de la sărăcie lucie la opulență vulgară. Cu toate astea, nu prea mi-a plăcut din cauza eroinei principale, Lilliet Berne, renumita soprană, care suferă de un tragism penibil, este melodramatică și vag isterică, și în general petrece cam mult timp plângîndu-și de milă. Speram la o eroină mai mult flamboaiantă și mai puțin mironosită…
A doua carte mi-a plăcut muuuult mai mult, deși spre deosebire the Queen of the Night, care aparține cu totul imaginației debordante a autorului, Blood and Beauty este o repovestire a istoriei. Romanul este prima carte dintr-o serie pe care Sarah Dunant o dedică familiei Borgia. Evident că n-am putut să rezist farmecului feroce al familiei Borgia și am devorat cartea: de la ascensiunea machiavelică lui Rodrigo Borgia în fruntea Creștinismului Catolic, la cruzimea și carisma lui Cezare Borgia, la inocența și frumusețea Lucreziei. M-a încântat și felul în care este scrisă: la prezent, alert, fără înflorituri, dar cu multă empatie, cu accent pe detaliu istoric, cu aplecare către viața interioară a personajelor - astfel încât să înțelegi motivațiile care le mână deciziile. Titlul în sine nu face dreptate romanului, care nu este deloc senzaționalist, în ciuda faptului că prezintă fapte ieșite din comun. Blood and Beauty reconstruiește aievea personaje istorice în jurul cărora circulă tot felul de mituri: le oferă o voce autentică, un destin credibil și o prezență aproape fizică. (I.M.)