Fratele meu menționa la un moment dat despre Vonnegut că este genul de scriitor pe care trebuie să îl citești cu un pahar de whisky în mână. Așa și este. Fiecare frază are o dulce ironie. Nu îți dă impresia că scrisul este o artă, sau că a avut vreodată nevoie de înflorituri, ci doar de acea înțelepciune inerentă care să te prindă în mrejele ei prin tragi-comicul uman la care apelează. Nu îți dă impresia că ceea ce citești este un bun literar -  cu toată pretențiozitatea stilistică și tactul intelectual cu care acesta vine de obicei - ci că asculți în tihnă vorbe de duh menite a fi rostite generațiilor tinere de un unchi excentric, cu care ți-ai pierde ore în șir pe verandă la apusul soarelui, depănând amintiri care, din cauza unor pierderi de memorie naturale ori prefăcute combinate cu o imaginație bogată și un dar al retoricii ieșit din comun, sunt amestecate vrând nevrând cu povestiri de domeniul fantasticului. Un maestru al parabolelor.     Cum vă spuneam luna trecută, eu m-am mai dat o tură prin lumea Grisha. Adică am citit ceea ce se cheamă un spin-off al seriei, și anume Six of Crows de Leigh Bardugo. Povestea începe în Ketterdam (un fel de Amsterdam alternativ). Aici, un grup de renegați pleacă într-o misiune foarte periculoasă. Unul dintre cei mai bogați comercianți ai orașului îi angajează pe o sumă fabuloasă ca să-l fure din închisoare pe un om de știință cu un secret teribil. Avem șase personaje principale, dar interacțiunea grupului este mult mai interesantă. Între cei șase se creează tot felul de legături: de prietenie, de iubire, de co-dependență. Ca de obicei, Bardugo alcătuiește o lume fantastică plină de detalii care îi dau veridicitate. Nu lipsesc momentele de acțiune explozivă și pasiune mocnită, plus un final deschis care clădește drumul pentru următoarele două cărți din serie. Am rămas în domeniul fantasy, dar am trecut la o poveste post-apocaliptică. World War Z de Max Brooks e mult mai mult decât o carte cu zombie. Morții vii par mai degrabă un pretext pentru a înțelege ce s-ar petrece cu oamenirea într-o situație de criză globală, o pandemie. De la mușamalizările și eșecul din China la ofensiva armată și lipsită de strategie a Americii. De la misticismul și teroarea din Rusia la renașterea Cubei. Brooks reușește să compună o hartă economică, politică și militară a lumii care se surpă sub atacul în masă al miliardelor de zombie. Cartea este compusă din ‘interviuri’ cu supraviețuitorii, iar dramele individuale se îmbină cu cele în masă. E o carte care te ține cu sufletul la gură și care în același timp te ajută să înțelegi mai bine lumea în care trăim. După toți zombie ăștia m-am întors la ce-mi place mie cel mai mult și cel mai mult, ficțiunea istorică îmbinată cu ceva romance. Așa că am citit Demelza, a doua carte din seria Poldark de Winston Graham (pe prima am terminat-o în februarie). Toată această saga care cuprinde 12 cărți are loc în Cornwall (Anglia), la final de secol XVIII - este o perioadă în care industria minieră (coloana economică a ținutului) trece prin schimbări dramatice care îi afectează atât pe săracii care lucrează în mine, cât și pe aristocrații și burghezii care le dețin. Graham face din Cornwall un personaj în sine: cu o vreme capricioasă influențată de marea turbulentă, cu un pământ stâncos sau mlăștinos, cu un peisaj de o frumusețe dureroasă. Pe acest fundal se desfășoară dramele personajelor principale, care iubesc, invidiază, se îmbolnăvesc, ucid, răzbat sau sunt înfrânți. Iar Ross Poldark, unul dintre micii moșieri de familie bună și personajul principal, este un melanj atrăgător de pasiune, onoare, violență, principii avangardiste și melancolie marină. (I.M.)   În luna aprilie am rămas tot în zona de thriller și mister când a venit vorba de lectură. Una dintre cărțile citite a fost The Ice Twins de S.K Tremayne, o carte cu o poveste cel puțin interesantă: o familie perfectă este destrămată de moartea subită a unui copil (copilul în cauză făcea parte dintr-o pereche de gemeni monozigoti). Viața familiei ia rapid o turnură neplăcută: cei doi soți se îndepărtează, iar fetița rămasă este confuză cu privire la identitatea ei. Familia decide să se mute pe o insulă izolată în Scoția, lăsând în urmă Londra și, speră ei, și dificultățile. Dar problemele abia încep: fetița începe să se comporte precum sora ei, susținând că o greseală a avut loc și că fetele au fost confundate. Un thriller atmosferic cu o poveste care te face să îți dorești să afli care dintre fetițe este de fapt în viață. Am continuat cu o lectură care mi-a adus aminte de stilul Agathei Christie și care mi-a stârnit interesul din primele pagini: The Woman in Cabin 10 de Ruth Ware (autoarea bestseller-ului In a Dark, Dark Wood). Lo Blacklock este un jurnalist de călătorii, care ajunge pe o croazieră exclusivistă, după ce i-a fost jefuită casa și a rămas cu o stare de neliniște. Cunoaște întâmplător o femeie în cabina 10, cabină care se presupune a fi neocupată și ajunge să creadă că aceeași femeie a fost aruncată peste bord. Nimeni nu o crede deoarece Lo are probleme cu alcoolul și depresia și nu pare un martor de încredere. Cu toate acestea, Lo nu renunță. După cum ziceam, cartea amintește de Christie, fiind un mister clasic, cu puține personaje, într-un spațiu restrâns, care te face să te întrebi: cine e vinovatul? (M.H.)   Din prima va spun ca nu am mai simtit tonul primelor trei carti. Oricat de mult nu s-a straduit autorul sa puna in pagina aceleasi personaje, in acelasi fel, pe mine nu m-a convins. Insa ca roman de sine statator, The Girl in the Spider’s Web de David Lagercrantz e perfect in regula. Actiunea insa, dupa ce prinde avant (lucru care dureaza putintel, aveti rabdare) este destul de satisfacatoare, cateva scene fiind chiar memorabile. Cartea pare foarte bine documentata pe o serie foarte mare de subiecte, de la computere si sisteme de securitate la autism, insistand mult pe aspecte matematice a caror intelegere deplina poate deveni o adevarata provocare. Din nou, intr-o maniera specifica lui Lisbeth, lucrurile sunt cat se poate de incurcate, cele mai mici indicii sunt legate intre ele, iar solutia pentru toate acestea vine din cele mai neasteptate surse… Adevar sau provocare de Lauren Frankel este un roman YA scris intr-o maniera ceva mai matura decat ne-am obisnuit in ultima vreme. Personaje centrale sunt tot adolescentii si problemele lor care, desi pot parea mici pentru adulti, sunt de o importanta covarsitoare si ii apasa si ii provoaca in moduri doar de ei stiute. Difera doar perspectiva, astfel ca ii putem vedea ba din punctul de vedere al adultilor protectori, ba prin prisma usor deformata a pubertatii. Schimbul de perspectiva este insotit si de distribuirea masurata de indicii privind evenimente din trecut, secrete si crime, fapt ce o fac mai asemanatoare unui thriller psihologic decat unei simple povesti destinate cititorilor ceva mai tineri. Mi-au placut fetele cu zambile, mi-a placut intriga care m-a tinut in asteptare pana la final si mi-a placut tonul povestii caci, desi se prezinta o realitate destul de cruda, nimic nu pare exagerat - o capcana in care autoarea ar fi putut sa cada cu usurinta. (E.C.) Pe luna viitoare!