Ce-am citit în Iunie
Iată că suntem la jumătatea anului și ca de obicei timpul a trecut prea repede. L-am marcat însă cu tot felul de cărți interesante. Mai jos titlurile care ne-au ținut companie în luna care tocmai a trecut.
In luna iunie am citit puțin, recunosc. Dar ce am citit a fost… fain de tot. Am petrecut câteva ore bune în compania unui fantasy genial, despre care mă întreb dacă mai are rost să spun ceva. Este vorba despre volumul 3 din seria A Song of Ice and Fire, A Storm of Swords. Da, sunt în urmă cu seria, dar nici nu mă grăbesc, că poate termină și master George volumul al șaselea și nu aștept prea mult.
A doua carte, despre care vă spun mai pe larg a fost Daisy in Chains de Sharon Bolton. Surpriză! Este un thriller. Și nu orice thriller, ci unul care m-a ținut interesată până în ultima clipă, ceea ce e impresionant pentru un cititor avid de thrillere, care deja știe ”mersul lucrurilor”. Maggie Rose este protagonista. Un avocat de succes și true-crime author, care rezolvă cazuri ce par imposibile și scrie despre ele. Un astfel de caz îi este adus în atenție și acum. Hamish Wolfe, un doctor de succes, este închis pentru o serie de crime. Toate au în comun un aspect interesant: victimele erau femei supraponderale. Toate au fost ademenite via Internet și găsite într-un sistem de peșteri. Și toate dovezile îl incriminează pe Hamish. Dar nimic nu este ceea ce pare... Nu vă zic mai mult, să nu o dau în spoilere. (M. H.)
În iunie am făcut un sandwich: o bucată de ficțiune contemporană între două felii de YA. Am început cu Rebel of the Sands, de Alwyn Hamilton, fiindcă mi-a plăcut foarte mult coperta… Yep, I’m superficial like that! Cartea este simpatică, aduce un pic cu The Wrath and the Dawn - în ideea că acțiunea are loc tot într-un fel de Orient Mijlociu mitic și atemporal. Și fiind YA, evident că avem parte de multă atracție neîmplinită între personajele principale: o orfană a deșertului și un tâlhar cu secrete periculoase. E o lectură perfectă de vacanță și dolce far niente.
Pentru ceva mai cu miez, recomand cu încredere Fates and Furies de Lauren Groff. Este povestea lipsită de sentimentalitate a unei căsnicii moderne. Lotto și Mathilde formează un cuplu excentric, seducător și mereu în tensiune. Iar secretele pe care Mathilde le ascunde în spatele unei fațade polișate erodează zilnic șansele celor doi la fericire. O carte lirică și totodată ancorată în realitate - care deși în prima parte pare să treneze, în cea de-a doua te lasă cu răsuflarea întretăiată.
Am încheiat luna cu The Passenger, de Alexandra Bracken, pentru că sunt fan Outlander și premisa era similară. O eroină din zilele noastre este aruncată fără voia ei în trecut. Nu mi s-a părut la nivelul Outlander, dar nici nu m-a dezamăgit. Bracken își plimbă eroii prin patru secole diferite și tot atâtea continente, și o face veridic și cu iscusință. Mai mult, e o carte care pune accent pe diversitate și încearcă să dea câteva lecții, un pic prea didactice poate, de feminism 101. Spre deosebire de Outlander însă, nu găsești deloc elemente detaliate de ficțiune istorică. Iar relația dintre Etta și Nicholas (Passenger) pălește în comparație cu cea dintre Claire și Jaime (Outlander). (I.M.)
Kneller's Happy Campers, de Etgar Keret este cartea pe care e bazat filmul Wristcutters: A Love Story și dovada clară că o carte de nici 100 pagini poate avea un farmec mai pronunțat decât un film de o oră și jumătate. Mi-a plăcut de la primele rânduri (un discurs inteligent, simplu si la obiect, în stilul lui Vonnegut) și poate că mi-ar fi plăcut și mai tare dacă nu aș fi văzut filmul, citind fără să vreau replicile absurde ale lui Kneller pe vocea ghiftuită de whisky și tutun a lui Tom Waits.
Despre ce e vorba? Despre un purgatoriu populat de oameni care s-au sinucis (și al căror corp păstrează urmele modului în care au făcut-o) și printre ei, un tip pe nume Mordy care, aflând întâmplător că și prietena lui s-a sinucis la scurt timp după ieșirea lui voit-forțată din lumea celor vii, pleacă în căutarea ei. Acest purgatoriu însă nu diferă prea mult de lumea reală („But now that I'm here, I don't know, mostly it reminds me of Tel Aviv. My roommate, the German, says this place could just as well be Frankfurt. I guess Frankfurt's a dump, too."). Odată ce ai ajuns aici, ți se dă un loc de muncă și un adăpost în care poate ai norocul să locuiești cu câteva rude, dacă suicidul e tradiție de familie. În rest, totul plutește în spiritul depresiv al superficialității maxime și al lipsei totale de motivație superioară (aceeași idee o are filmul The Bothersome Man, pe care îl recomand cu căldură). Nu-i perfect, dar “la următorul nivel” e și mai rău, de aceea mulți evită să-și mai aleagă singuri calea de ieșire .
O carte subtilă, ironică, presărată cu mici minuni, cea mai înduioșătoare nefiind în stilul tradițional al happy end-ului, dar plasată strategic la final :). (C.N.)
De vreo două luni mă tot întreb cu ce aș putea înlocui cititul timp de câteva... zile? Nu de alta dar fără un Kindle cititul cu o singură mână liberă e cam obositor. Am căutat ceva care să fie la fel de relaxant, să-mi stimuleze imaginația, dar, mai ales, să poată fi făcut în liniște, cât doarme ăla micu'. M-aș fi apucat de creionat ceva ca amintire a acestor momente, dar talentul meu la desen a rămas undeva prin clasa a VI-a. Apoi m-am hotărât să testez pe propria piele deja popularele cărți de colorat pentru adulți. Iată niște rezultate... (E.C.)
Voi cu ce vă mai delectați zilele astea?
In luna iunie am citit puțin, recunosc. Dar ce am citit a fost… fain de tot. Am petrecut câteva ore bune în compania unui fantasy genial, despre care mă întreb dacă mai are rost să spun ceva. Este vorba despre volumul 3 din seria A Song of Ice and Fire, A Storm of Swords. Da, sunt în urmă cu seria, dar nici nu mă grăbesc, că poate termină și master George volumul al șaselea și nu aștept prea mult.
A doua carte, despre care vă spun mai pe larg a fost Daisy in Chains de Sharon Bolton. Surpriză! Este un thriller. Și nu orice thriller, ci unul care m-a ținut interesată până în ultima clipă, ceea ce e impresionant pentru un cititor avid de thrillere, care deja știe ”mersul lucrurilor”. Maggie Rose este protagonista. Un avocat de succes și true-crime author, care rezolvă cazuri ce par imposibile și scrie despre ele. Un astfel de caz îi este adus în atenție și acum. Hamish Wolfe, un doctor de succes, este închis pentru o serie de crime. Toate au în comun un aspect interesant: victimele erau femei supraponderale. Toate au fost ademenite via Internet și găsite într-un sistem de peșteri. Și toate dovezile îl incriminează pe Hamish. Dar nimic nu este ceea ce pare... Nu vă zic mai mult, să nu o dau în spoilere. (M. H.)
În iunie am făcut un sandwich: o bucată de ficțiune contemporană între două felii de YA. Am început cu Rebel of the Sands, de Alwyn Hamilton, fiindcă mi-a plăcut foarte mult coperta… Yep, I’m superficial like that! Cartea este simpatică, aduce un pic cu The Wrath and the Dawn - în ideea că acțiunea are loc tot într-un fel de Orient Mijlociu mitic și atemporal. Și fiind YA, evident că avem parte de multă atracție neîmplinită între personajele principale: o orfană a deșertului și un tâlhar cu secrete periculoase. E o lectură perfectă de vacanță și dolce far niente.
Pentru ceva mai cu miez, recomand cu încredere Fates and Furies de Lauren Groff. Este povestea lipsită de sentimentalitate a unei căsnicii moderne. Lotto și Mathilde formează un cuplu excentric, seducător și mereu în tensiune. Iar secretele pe care Mathilde le ascunde în spatele unei fațade polișate erodează zilnic șansele celor doi la fericire. O carte lirică și totodată ancorată în realitate - care deși în prima parte pare să treneze, în cea de-a doua te lasă cu răsuflarea întretăiată.
Am încheiat luna cu The Passenger, de Alexandra Bracken, pentru că sunt fan Outlander și premisa era similară. O eroină din zilele noastre este aruncată fără voia ei în trecut. Nu mi s-a părut la nivelul Outlander, dar nici nu m-a dezamăgit. Bracken își plimbă eroii prin patru secole diferite și tot atâtea continente, și o face veridic și cu iscusință. Mai mult, e o carte care pune accent pe diversitate și încearcă să dea câteva lecții, un pic prea didactice poate, de feminism 101. Spre deosebire de Outlander însă, nu găsești deloc elemente detaliate de ficțiune istorică. Iar relația dintre Etta și Nicholas (Passenger) pălește în comparație cu cea dintre Claire și Jaime (Outlander). (I.M.)
Kneller's Happy Campers, de Etgar Keret este cartea pe care e bazat filmul Wristcutters: A Love Story și dovada clară că o carte de nici 100 pagini poate avea un farmec mai pronunțat decât un film de o oră și jumătate. Mi-a plăcut de la primele rânduri (un discurs inteligent, simplu si la obiect, în stilul lui Vonnegut) și poate că mi-ar fi plăcut și mai tare dacă nu aș fi văzut filmul, citind fără să vreau replicile absurde ale lui Kneller pe vocea ghiftuită de whisky și tutun a lui Tom Waits.
Despre ce e vorba? Despre un purgatoriu populat de oameni care s-au sinucis (și al căror corp păstrează urmele modului în care au făcut-o) și printre ei, un tip pe nume Mordy care, aflând întâmplător că și prietena lui s-a sinucis la scurt timp după ieșirea lui voit-forțată din lumea celor vii, pleacă în căutarea ei. Acest purgatoriu însă nu diferă prea mult de lumea reală („But now that I'm here, I don't know, mostly it reminds me of Tel Aviv. My roommate, the German, says this place could just as well be Frankfurt. I guess Frankfurt's a dump, too."). Odată ce ai ajuns aici, ți se dă un loc de muncă și un adăpost în care poate ai norocul să locuiești cu câteva rude, dacă suicidul e tradiție de familie. În rest, totul plutește în spiritul depresiv al superficialității maxime și al lipsei totale de motivație superioară (aceeași idee o are filmul The Bothersome Man, pe care îl recomand cu căldură). Nu-i perfect, dar “la următorul nivel” e și mai rău, de aceea mulți evită să-și mai aleagă singuri calea de ieșire .
O carte subtilă, ironică, presărată cu mici minuni, cea mai înduioșătoare nefiind în stilul tradițional al happy end-ului, dar plasată strategic la final :). (C.N.)
De vreo două luni mă tot întreb cu ce aș putea înlocui cititul timp de câteva... zile? Nu de alta dar fără un Kindle cititul cu o singură mână liberă e cam obositor. Am căutat ceva care să fie la fel de relaxant, să-mi stimuleze imaginația, dar, mai ales, să poată fi făcut în liniște, cât doarme ăla micu'. M-aș fi apucat de creionat ceva ca amintire a acestor momente, dar talentul meu la desen a rămas undeva prin clasa a VI-a. Apoi m-am hotărât să testez pe propria piele deja popularele cărți de colorat pentru adulți. Iată niște rezultate... (E.C.)
Voi cu ce vă mai delectați zilele astea?