Se spune că cel mai bine este să înveți din greșelile altora. Doar că parcă nu vrem să profităm de nefericirea celorlalți. Așa că încercăm mai degrabă să învățăm cât mai multe din greșelile persoanelor fictive. Ni se pare că destinele inventate sunt la fel de puternice precum cele reale și nu vedem mari diferențe între o poveste creată și una adevărată. Iată așadar cinci lecții de viață pe care ni le-am însușit prin lectură. 1. Empatia te scoate dintr-o grămadă de încurcături Cărțile sunt un mijloc foarte bun prin care poți dobândi inteligență emoțională - o abilitate care îți permite să reacționezi cum trebuie în momente delicate, dificile sau imprevizibile. Iar la baza inteligenței emoționale stă empatia, sau capacitatea de a te pune în locul interlocutorului - de a vedea și întelege lucrurile din perspectiva altei persoane. Această înțelegere este esențială pentru a menține o relație armonioasă cu oamenii care ne alcătuiesc existența. Cărțile te ajută să devii mai empatic fiindcă nu le poți citi fără să te confunzi măcar un pic cu unul sau mai multe personaje. O carte bună îți permite să pătrunzi în mintea unui personaj, să-i analizezi și să-i înțelegi sentimentele, să-i prevezi acțiunile, să suferi sau să te bucuri alături de el sau ea. 2. Lipsa de încredere subminează orice fel de relație Când ai dubii față de propria persoană poți reacționa în tot felul de moduri care până la urmă se întorc împotriva ta. Spre exemplu poți deveni agresiv atunci când cineva îți pune la îndoială o decizie (în loc să ieși la interval cu argumente logice care să-ți susțina alegerea). Sau din contră, te poți retrage complet în cochilie, dacă cineva te critică pe bună dreptate (în loc să identifici latura constructivă). Sau poți ignora evenimente pozitive pentru că ți se pare că nu le meriți, nu ți se cuvin, nu te poți înălța la nivelul așteptărilor, și astfel ratezi oportunități personale sau profesionale. Cărțile abundă în exemple de personaje aparent slabe, dar care se dovedesc a avea o putere interioară de netăgăduit - e nevoie doar de scânteia care s-o pornească (vezi Rebecca de Daphne du Maurier). În momentul în care ai un astfel de exemplu care sare din pagină către tine, e ușor să te lovește cu palma peste frunte și să-ți dai seama că și tu ai capacitatea de a răzbate, e nevoie doar să scormonești puțin. 3. Să fii generos înseamnă să fii puternic În acest context, generos nu se referă neapărat la bani, deși să stai precum cloșca pe un purcoi de galbeni e cam caraghios. Mai important însă ni se pare să ai o atitudine deschisă și tolerantă față de ceilalți. Adică să fii generos cu înțelegerea pe care le-o acorzi. În mod surprizător lumea nu se învârte mereu în jurul propriilor noastre interese, deși din interior așa pare mereu. Atunci când pricepem asta e momentul în care ni se deschid uși către dialogul cu cei din jurul nostru. Și e și momentul în care înțelegem mai bine modul în care acțiunile noastre se răsfrâng asupra mediului în care trăim (pentru asta recomadăm Stuffocation: Living More with Less de James Wallman). 4. Felul în care îi judeci pe ceilalți spune extrem de multe despre tine și incredibil de puține despre ei Asta derivă din primele trei. Dacă empatia, încrederea în sine și generozitatea lipsesc, atunci sunt șanse maxime să-i judecăm pe ceilalți într-o lumină veșnic negativă. Iar asta pâna la urmă ne scoate la iveală propriile transgresiuni. Jane Austen, deși mereu o lectură ușoară cu final fericit, are capacitatea de a da în vileag răutățile care ne macină și pe care le punem în cârca vecinilor, rudelor sau chiar prietenilor. Cu umor și ironie, Austen face portretul multor scăpări care te pun pe gânduri cu privire la propria persoană. 5. Cu cât știi mai multe, cu atât știi mai puține La prima vedere nu are sens, nu-i așa? Ce vrem să spunem este că pe măsură ce acumulezi tot mai multe cunoștințe și experiențe, te lovește evidența că te miști printr-un univers infinit, pe care niciun om nu-l va putea cuprinde vreodată. Doar cei care trăiesc între limite foarte înguste își pot imagina că ei sunt deținătorii adevărurilor absolute, că dreptatea le aparține mereu, că ei știu, iar tu nu, că ei fac corect, iar tu greșit. Și ce simbol mai bun poate fi pentru asta decât o bibliotecă universală: un spațiu care nu va fi niciodată complet, pentru că mereu se vor scrie alte și alte cărți; un loc pe care nimeni nu-l va cunoaște niciodată, pentru că cine poate să citească toate cărțile din lume într-o viață; un mini cosmos care te va lăsa întotdeauna cu gura căscată și-ți va arăta propria dimensiune și importanță ca individ. Ne oprim la cinci lecții pentru că deja ni se pare că acest articol virează suspect de mult către un text moralizator. Și în fapt, precum cărțile, și lecțiile din ele sunt infinite și neprețuite. Acesta este și unul dintre motivele pentru care le iubim.