Cu această întrebare încercăm să ne reconectăm cu copiii noștri când ne întâlnim, ei după o zi de școală, noi după o zi la serviciu. Este întrebarea care cuprinde speranțele noastre legate de viața lor atunci când noi nu deținem controlul. Vrem să știm ce învață, dacă profesorul a fost mulțumit de prestația lui școlară sau nu, dacă relațiile de prietenie sunt liniștite și fără conflicte. Pe scurt, întrebarea aceasta cuprinde dorința părintelui ca viața copilului său să fie una bună și relaxată.  „Cum a fost azi la școală?” sună pentru copil ca o întrebare al cărei răspuns poate mulțumi sau nu părintele. O întrebare lungă cât o agendă! De aceea, copilul o evită. Uneori o evită și pentru că ziua a fost lungă, întâmplările au fost multe, iar creierul lui are nevoie de o pauză pentru a procesa cele petrecute peste zi. Uneori pur și simplu uită. Răspunsurile la această întrebare le știm cu toții. Ele sunt: „bine” sau „nimic”. După care apare un gol în conversație. Ne ocolim privirile și căutăm un alt subiect mai bun de reconectare. De cele mai multe ori relația părinte-copil se transformă dintr-una de conectare, într-una tensionată, de supraveghere a temelor. Puținele ore petrecute împreună sunt dedicate verificării lecţiilor, ceea ce reduce substanțial timpul de relaxare şi joc de care copilul are nevoie pentru a se simți viu și explorator. Părinții de copii școlari au teama care ne este specifică și nouă, românilor, din cauza trecutului istoric dificil pe care l-am trăit: aceea că dacă nu avem performanțe școlare excepționale, nu putem avea un viitor bun. Discuțiile pe care Otilia Mantelers le-a avut cu trei clase de liceu de adolescenți au fost revelatoare pentru ea în ceea ce privește rolul părintelui în viața copilului. Deși a fost în fața lor să le povestească despre iubire, despre cum ne îndrăgostim și despre relații, întrebările lor nu au fost deloc în zona intimității sau a dragostei. TOATE au fost legate de relația cu….părinții lor! Despre cum ea s-a deteriorat din cauza școlii. Despre frica părinților că ei nu se vor descurca în viață. Și cum toate conversațiile dintre părinți și copii gravitează în jurul școlii. Studiile arată de câteva zeci de ani buni că succesul academic al unui copil este direct proporțional cu gradul de implicare al părintelui în relația cu școala. „Relația cu școala” se referă atât la studiu, cât și la relațiile dintre părinți și profesori și relațiile cu familiile altor colegi de la școală. Nu este vorba de contactul părinte-profesor cu privire la comportamentul de studiu al copilului. Și nici de numărul de ore petrecut de părinte alături de copil făcând teme și lecții. Aceste două lucruri sunt factori care nu încurajează succesul academic, pentru motive pe care Otilia ni le va povesti în întâlnirea noastră din 10 martie. Studiile analizate de Otilia până acum nu spun ce înseamnă exact această implicare a părintelui. Experiența Otiliei cu cei trei copii ai ei, cu familiile cu copii școlari pe care le-a ajutat și ceea ce a aflat și integrat de la specialiști precum Patty Wipfler, Michael Thompson, Larry Cohen și Alfie Cohn arată că această implicare a părintelui constă în felul în care el își construiește și repară relația cu copilul său. Acesta este factorul determinant al succesului academic al copilului – conectarea profundă cu copilul! Următoarea conferinţă va avea loc pe 10 martie 2017, în Brașov la Hotel Kronwell. Data limită pentru înscrieri este 9 martie 2017.  Mai multe detalii despre eveniment, inclusiv costuri, găsiți pe pagina Academiei Heidi și pe pagina dedicată evenimentului pe Facebook.