După ce cu câteva săptămâni în urmă vă delectam (sperăm) cu acest top al celor mai lungi cărți, zilele astea revenim cu câteva idei despre cum să și duceți la bun sfârșit tomurile respective. Unul dintre comentariile la postarea despre lecturile prelungi spunea că de fapt nu cât de multe pagini are o carte contează, ci cât de bine se împacă cititorul cu ea. Dacă te captivează adică, nu există cărți lungi, ci doar cărți interesante.

Într-o anumită măsură suntem de acord cu această ipoteză. Dar trebuie să recunoaștem că au fost momente în timpul lecturii unui volum cum ar fi The Goldfinch, de Donna Tartt, în care mai mai că am renunțat. Deși fără tăgăduială cartea este captivantă. Doar că uneori parcă vrei să iei o pauză de la un anumit univers. Dar și pentru că de multe ori, Tartt părea că petrece prea mult timp în capul personajelor, întorcând aceleași lucruri pe toate părțile. Ceva ce ne-a adus aminte de introspecțiile nesfârșite ale lui Henry James.

Ce ni se pare important este să trecem la nivelul următor ca cititori. Adică să putem savura cum trebuie și pasajele complexe de viață interioară, discuțiile filosofice (aproape că am sărit peste finalul din Anna Karenina, recunoaștem) sau momentele statice, dar pline de semnificație. Toate acestea întregesc o poveste, a cărei valoare nu poate sta doar în acțiune și dialog, cu puțină descriere aruncată pe ici și colo.

Așa că am încercat să găsim câteva soluții care să ne ajute. Le împărtășim cu voi aici și sperăm să contribuiți și voi la listă:

• punem deoparte timp pentru lectură, măcar 30 de minute pe zi

• nu ne lăsăm distrași de smartphone, orice ar fi, Wireless off

• căutăm momente de liniște, în care să nu fim constant întrerupți de prieteni și familie

• un ceai relaxant merge de minune, pentru că ne oferă o extra plăcere, în afară de cea a lecturii; se poate înlocui cu puțină ciocolată neagră sau un SINGUR pahar de vin roșu

• uneori, dar nu întotdeauna, fucționează să alternăm o cartea mai dificilă cu una ușoară (când cea complexă devine prea grea, citim repede câteva pagini escapiste; când cartea subțire pare să facă rabat de la substanță, ne reparăm imediat cu ceva plin de miez)

• ne-ar mai plăcea, dar n-am încercat încă, să ne găsim un reading buddy, adică să citim simultan aceeași carte, să ne motivăm și să schimbăm opinii, credem că asta ar avansa semnificativ și lectura și înțelegerea

• iar până la urmă, dacă nu merge și nu merge, renunțăm, viața e prea scurtă ca să irosim timpul cu lecturi imposibile - uneori o carte pur și simplu nu se potrivește cu cititorul, fie că nu i-a venit încă momentul (sau că a trecut), fie că nu va veni niciodată…

Cam acestea sunt ideile noastre. Voi cu ce cărți v-ați luptat în ultima vreme? Lungi sau scurte. Și le-ați citit până la capăt sau le-ați abandonat? Și în oricare dintre variante, v-a părut bine sau rău? Cam multe întrebări, știm...