Sau cinci greșeli de evitat atunci când recomanzi sau nimicești un titlu

Uneori o carte te marchează atât de puternic, încât, mânat de dragoste sau dispreț profund, simți că e imperios să scrii ceva despre ea - pe blogul personal, pe pagina de goodreads, sau prin social media. După care constați cu oarecare surprindere că microbul recenzării te prinde foarte repede și vrei să mai încerci. Este o îndeletnicire nobilă și onorabilă pe care noi o încurajăm, deoarece credem cu tărie în recenziile scrise de neprofesioniști. Pentru că sunt cea mai sinceră, rapidă și directă metodă prin care un prieten, o rudă, un (ne)cunoscut sunt convinși să pună mâna pe o carte. Sau dimpotrivă, să fugă de ea precum dracul de tămâie. Pentru că am citit multe recenzii la viața noastră, unele mai bune, altele mai puțin bune, am compilat pentru voi o listă scurtă de reguli. Noi credem că dacă urmați sfaturile prețioase de mai jos, o să scrieți recenzii convingătoare și captivante, care în curând or să vă transforme într-un arbitru al bunului gust livresc. Iată așadar cinci greșeli de evitat atunci când scrii o recenzie: Spui prea puține despre subiect

Știm că nu vrei să divulgi acțiunea, dar ceva ceva tot trebuie să ne dai: o bucățică suculentă în care să ne înfigem colții și să ne deschidem apetitul. Chiar dacă urăști cartea din toți rărunchii și ți-ai propus s-o îngropi pentru eternitate, nu se face să taci mâlc în privința acțiunii. Nu te lăsa însă furat de peisaj. Trebuie să găsești echilibrul între ce spui și ce ne lași să descoperim singuri. Nimeni nu vrea să afle că Eddard Stark moare la final de Game of Thrones. Ups!

Ești atât de entuziasmat / oripilat încât te apuci de recenzie înainte să termini cartea

Chiar dacă o anumită scenă te-a făcut să urli de indignare sau te-a emoţionat până la lacrimi, nu e cazul să te lași furat de moment și să începi să bați furios în tastatură. Dacă nu termini cartea sau o parcurgi pe sărite ca să afli finalul (nț, nț, nț), este posibil să îţi scape elemente cheie din logica acţiunii sau dezvoltarea personajului. Fanii cărţii îşi vor da seama imediat că ai citit în diagonală și te vor taxa nemilos. Nota bene: chiar și cele mai nasoale cărți, au măcar câțiva fani obsedați.

Nu respecţi structura clasică de compunere

Da, da, știm, compunere, ce plicticos. Dar este important ca textul tău să urmeze această regulă astfel încât să fie ușor de navigat. Atunci când faci o recomandare nu e cazul să reinventezi forma romanului contemporan, ține-te cu încredere de regulile conservatoare. Recenzia trebuie să aibă introducere, cuprins şi încheiere. La fel de importantă este şi structura propoziţiilor: nici atât de scurte încât să iasă un text sacadat; nici înşirate pe rânduri nesfârșite, de nu le mai urmărește nimeni. E foarte important să te concentrezi pe concluzie. Uneori e sigura chestie care-ți rămâne-n cap după ce termini un text. Vrei să te folosești de ocazie ca să convingi lumea că această carte va fi citită pe întreg mapamondul sau din contră, trebuie arsă în focurile iadului.

Nu-ți justifici alegerile la modul personal

Atâta timp cât nu scrii pentru o revistă consacrată sau nu ai un renume de recenzor cu pedigree, nimeni n-o să te creadă pe cuvât doar pentru că le spui tu că o carte e bună sau proastă. Lasă așadar deoparte scrupulele legate de subiectivism și justifică prin cele mai personale argumente de ce ți-a plăcut sau nu cartea. Unii dintre cei care te citesc vor rezona la experiențele tale, se vor regăsi în ele și asta înseamnă că i-ai convins. Cu riscul de a supăra pe cineva, exprimă-ţi sincer părerea, fără a jigni, şi strânge astfel o comunitate de pasionaţi ai lecturii care îţi împărtăşesc gusturile şi viziunea. Ei sunt oamenii care te vor urmări cu fidelitate.

Uiți să menționezi un personaj extrem de important

Este esențial să creezi un context, să menționezi referințe. Din acest motiv, trebuie să ne spui câteva cuvinte despre autor. Ce cărți a mai scris, care îi sunt influențele, ce anecdote interesante circulă despre persoana respectivă pe Internet. Mai mult, nu uita să încadrezi cartea într-un anumit gen, să dai o referință de timp și să ne spui câteva titluri similare de alți scriitori. Toate astea dau credibilitate textului, ne arată că ştii despre ce vorbeşti.  Din fericire, de cele mai multe ori, nu trebuie să cauţi prea departe. Google și Wikipedia sunt prieteni de nădejde. Un paragraf de context este suficient, mai mult ia focusul de pe carte.

Brav cititor şi recenzor, e timpul să te apuci de treabă, înarmat cu noi instrumente sau cu încrederea că de fapt știi ce faci și regulile noastre sunt superflue. Rămâne doar să adaugi ingredientul tău secret, acel je ne sais quoi prin care te diferențiezi de noi ceilalți. Citeşte cu pasiune, recenzează cu mult curaj şi bucură-te de adulația publicului!