Picture Me Gone de Meg Rosoff este o carte pentru adolescenți și adulți, în aceeași măsură. E pentru cei tineri pentru că e scrisă lejer, prietenos și simplu, e ca și când personajul principal ți-ar sta alături și ți-ar povesti toată tărășenia. E pentru adulți pentru că le arată un scenariu posibil al impactului pe care îl au crizele de maturitate asupra copiilor. Mila e personajul central al cărții. Are 12 ani și locuiește la Londra cu părinții ei, Gil și Marieka. El e traducător, e ocupat cu mintea lui mai tot timpul și de aceea necesită din când în când atenție specială. Ea e o muziciană talentată care călătorește mult pentru concerte. O familie normal de fericită și anormal de armonioasă, mai ales în comunicarea la distanță. Mila are un dar special, poate să „citească“ oamenii, casele, câinii, mirosurile, dialogurile purtate la distanță, scenele obscure. Poate i se trage de la nume: prima Mila a fost cățeaua favorită a bunicului patern....cine știe? Cert e că acest talent o recomandă drept detectiv de nădejde în dezlegarea oricărui mister.

În vacanța de Paște Mila primește misiunea de a-și însoți tatăl într-o vizită la un prieten din America. Teoretic, e rost de distracție, practic de aici începe suspansul. Căci Matthew, prietenul din copilărie al lui Gil dispare. Urmează niște zile conflictuale, încărcate de vorbe nerostite, stări nemărturisite și indicii aberante care o tulbură pe Mila. Nu știe dacă Matthew se va mai întoarce la familia de care se pare că s-a înstrăinat, nu știe dacă familia lui alternativă intră în planurile lui de viitor și nu știe unde s-ar putea ascunde. Plus că are pe cap și criza existențială a unei prietene londoneze, Catlin, ai cărei părinți sunt în plin divorț. Ce descoperă la final îi răstoarnă toate ideile despre sinceritate, fair play și comunicare cu adulții. E un roman de după-amiază de weekend, ușor dar nu facil. Un șir de deducții și inserții ale raționamentelor unui adolescent în lumea adulților, un posibil mod de a vedea criza maturității și un mesaj final emoționant: nu contează ce vârstă ai, sunt momente în care nimic din tot ce ai învățat nu se mai aplică, de aceea e important să ai alături oameni care țin la tine. Eu vă doresc să aveți mereu alături cărțile la care țineți :). [recenzie scrisă de Virginia Costeschi]