Dan C. Mihăilescu la Okian

  Domnul Dan C. Mihăilescu ne-a mai vizitat și cu alte ocazii și ne bucurăm de fiecare dată când îl avem alături. Pe 9 aprilie îl așteptăm să ne vorbească despre ultima sa carte și despre cum arată „intelectualul la cratiță”. Pentru curioșii care poate nu reușesc să ajungă la eveniment însă sunt interesați de carte, iată ce ne spune Ioana Pârvulescu despre rândurile domnului Mihăilescu: „O carte de reţete conţine, subteran, toată mitologia mâncării din istoria omenirii. Însă fiecare are şi o mitologie personală legată de avatarurile mesei. Am dorit încă de mult să le unesc într-o singură carte. Mi s-a întâmplat uneori să dau peste o reţetă la un romancier cunoscut şi, imediat ce terminam de citit, să gătesc un fel de mâncare à la manière de... , aşa cum poeţii de la 1900 inventaseră un stil al imitaţiei, care, în fond, fixa mai bine modelul. Ideea că prepar cocktailuri sau rulade semnate mă amuza atât pe mine, cât şi pe invitaţii mei. Dintr-un motiv obscur, scriitorii, intelectualii, artiştii sunt consideraţi, prin prejudecată, oameni aflaţi la kilometri depărtare de „cratiţă“. M-am gândit că n-ar fi rău ca lumea să-i vadă şi-n alt loc decât în turnul de fildeş fără bucătărie, în care i-a aşezat, de cele mai multe ori pe nedrept, tradiţia. Aş fi vrut ca aroma mâncărurilor să-i lege, cu mâinile ei lungi şi transparente, pe cei care citesc şi mănâncă de cei care scriu şi gătesc. [...]Cele două liste strict alfabetice, de la B la Z, au fost împletite ca la o masă festivă, unde, cel puţin odinioară, alternau riguros doamnele cu domnii. Autorul colectiv astfel rezultat are, ca-n poveşti, 40 de mâini cu care să pregătească masa. Vârsta lui este între 33 şi 95 de ani. Geografic vorbind, e acoperită cam toată harta României: există spaţiul regăţean, cu varianta oltean, cel bănăţean, cel ardelean, moldovean şi năsăudean, plus cevaMitteleuropa. În privinţa apetitului, autorul colectiv trece prin toate fazele: anorexic, mofturos, gourmet, gurmand sau chiar mâncău. Priceput sau nu la prepararea bucatelor, are totuşi câteva reţete personale de împărtăşit. Fiecărui autor individual i-am schiţat, din câteva linii numai, un mic portret literar separat, neconvenţional şi subiectiv, întrucât toţi sunt prea cunoscuţi ca să mai aibă nevoie de trimiteri clasice la titlurile cărţilor scrise sau traduse. „ PS: nu uitați de recomandările de carte venite din partea domnului Mihăilescu