Romanul este o continuare a cărţii “În căutarea oii fantastice”, o poveste în care un tânăr copywriter este ales de un misterios străin pentru a găsi şi aduce înapoi o oaie cu puteri supranaturale. Acelaşi protagonist fără nume, ajuns la 34 de ani, este acum un jurnalist fără mari ambiţii, ocupat cu “deszăpezirea culturală” – genul de scris care îi mai umple timpul şi cu care îşi câştigă existenţa ca liber profesionist (“o faci pentru că trebuie, nu pentru că este plăcut”). Plictisitoarea viaţă pe care o duce de regulă (animată doar de nopţile agitate în care imaginea lui Kiki îl bântuie, fata cu frumoasele urechi şi puteri extrasenzoriale ) va fi curând dată la schimb cu aventura în care va porni în căutarea necunoscutului din straniul hotel Delfin.

“Dans dans dans” este cel de-al şaselea roman al autorului, apărut iniţial în 1988 şi tradus la Polirom de Iuliana Oprina în 2004. Fie că îl citeşti ca pe-un roman poliţist, fie că îi preconizezi o parte din acţiune - obişnuit fiind cu stilul lui Murakami, cartea are toate elementele ce te pot fascina, sau măcar care te pot convinge să nu laşi cartea jos până nu ieşi, împreună cu personajele, din holul bidimensional al hotelului Delfin. E adevărat că autorul foloseşte aceleaşi trucuri, aceeaşi abordare. Protagonistul este construit de regulă după acelaşi pattern: un bărbat de aproximativ 30 de ani (căsătorit ori nu, cu un job sau altul, locuitor al unui oraş mare sau a unei liniştite zone nu se întâmplă nimic unde aproape niciodată) a cărui trecut este o foaie de hârtie mânjită cu nuanţe amestecate, linii nedefinite şi culori pale. Însă el este (sau pregătit să fie) întotdeauna o bucată de pânză complet albă, pictată treptat în linii de pensule inegale, dar într-o manieră constantă, privit apoi ca un tablou fără nume, cu o senzaţie, cel puţin, de curiozitate. Este mereu un individ neutru, care ascultă, observă, nu are prejudecăţi, motiv pentru care oamenii i se confesează. Este omul dispus să meargă până la capăt pentru a vedea cum se termină povestea. Şi asta va face şi personajul fascinat de Kiki şi obsedat de hotelul-fantomă. Ceea ce realizezi citind oricare dintre romanele lui Murakami, pe lângă originalitatea impresionantă, este abilitatea autorului de a crea o lume extrem de reală şi credibilă, o lume în care păşeşti alături de protagonist, luaţi împreună fiecare masă simplă şi rapidă pe care o pregăteşte el de cele mai multe ori, te frâmânţi şi preocupi de chestiuni importante şi te linişteşti deopotrivă, de fiecare dată. Odată ce ai sentimental acesta, primul lucru supratural din seria ce va fi presărată în poveste îţi va părea cel mult, o potrivire interesantă, o coincidenţă bizară. Dacă pe moment nu găseşti o explicaţie rezonabilă, crezi cel mai probabil, că motivul pentru care se întâmplă este unul bine întemeiat, iar circumstanţele pot fi mai puţin obişnuite, dacă ceea ce se petrece este mult mai profund decât poţi înţelege pe moment. Iar exact în momentul următor realizezi că eşti pasagerul unei călătorii cu o destinaţie necunoscută, cu un motiv uneori neclar şi turnuri neprevăzute. Dar curiozitate şi răbdarea îţi vor fi din plin răsplătite. Citind această carte te vei simţi legat la ochi, aflat într-o călătorie împreună cu un ghid vorbăreţ, deghizat într-un mag. Imaginile netradiţionale (nu întâlnim şcolăriţe cu obraji grăsuni şi roşii, din a căror guri ies aburi ca în benzile desenate), combinaţia de vechi şi nou deţin promisiunea unei destinaţii profund alegorice. Însă în final, când ieşi din placuta stare de ameţeală, ieşi doar pentru a afla că ghidul a plecat într-o lume a lui, iar tu ai ajuns exact de unde ai pornit. Dar cum Murakami îşi lasă finalul poveştilor interpretabil, călătoria în sine e ceea ce contează (“ingenioasele” călătorii reprezintă unul din motivele care te fac să-i savurezi scriiturile) şi sentimentul de optimism impregnat în mintea cititorului - “Trebuie doar să dansezi. Trebuie să dansezi bine, să te admire toată lumea. Dacă faci asta, atunci poate că o să te pot ajuta. Aşa că dansează. Dansează cât ţine muzica.”

Recenzie scrisă de Adriana Sorean