De ce citim?
Pare o întrebare inutilă. Merită pusă însă, fiindcă ceea ce afli încercând să formulezi un răspuns coerent este că natura umană este previzibilă și paradoxală în același timp.
Mai citim fiindcă suntem limitați. Fiecare trăiește între granițe: virtuale sau fizice; impuse de alții sau auto-impuse. În fiecare moment al existenței noastre funcționăm într-un set de limite: sociale, morale, temporale, de vârstă, de locație sau determinate de legile naturale. Poveștile sunt acolo ca să sărim peste aceste granițe. De cele mai multe ori acest salt se produce doar în imaginație. Alteori, însă, o carte te ajută să depășești limitele în viața reală.
Citim pentru că deși căutăm asocierea cu ceilalți, în forul nostru interior există mereu un nucleu de singularitate și singurătate unde un altul nu pătrunde - oricât de mult ne-ar cunoaște. Și mereu sunt lucruri pe care nu vei fi dispus să le recunoști față de un alt om. Însă poate vei fi capabil să le recunoști în raport cu o carte. Cartea nu te judecă. Cine cred că nu poți avea un raport, un dialog, o înțelegere intimă cu o carte, nu a citit suficient de profund. O carte îți răspunde mereu la întrebări, dacă știi să pleci urechea.
Și nu în ultimul rând, citim ca să ne acceptăm pe noi înșine așa cum suntem, cu bune și rele. Cititul este un act de generozitate față de propriul spirit.
Să vorbim așadar despre importanța cărților - de ce le citim?
Oamenii au nevoie de povești din mai multe motive. Poveștile, de orice natură ar fi ele, te ajută nu doar să te cunoști mai bine, dar să îi înțelegi și pe ceilalți într-o măsură mai mare. Unele cărți te fac să te simți mai puțin singur. Altele îți oferă o soluție să evadezi din realitate. Sau din contră, îți prezintă lumea înconjurătoare cu duritate și fără menajamente. Citim pentru că simțim nevoia să fim amuzați, sau dimpotrivă îngroziți. Citim ca să știm mai multe lucruri despre istorie, știință, economie și lume în general. Citim ca să ne îndrăgostim sau ca să urâm în voie, fără complicațiile din lumea adevărată. Cu alte cuvinte, citim ca să simțim și ca să aflăm: spirit și minte.
Mai citim fiindcă suntem limitați. Fiecare trăiește între granițe: virtuale sau fizice; impuse de alții sau auto-impuse. În fiecare moment al existenței noastre funcționăm într-un set de limite: sociale, morale, temporale, de vârstă, de locație sau determinate de legile naturale. Poveștile sunt acolo ca să sărim peste aceste granițe. De cele mai multe ori acest salt se produce doar în imaginație. Alteori, însă, o carte te ajută să depășești limitele în viața reală.
Citim pentru că deși căutăm asocierea cu ceilalți, în forul nostru interior există mereu un nucleu de singularitate și singurătate unde un altul nu pătrunde - oricât de mult ne-ar cunoaște. Și mereu sunt lucruri pe care nu vei fi dispus să le recunoști față de un alt om. Însă poate vei fi capabil să le recunoști în raport cu o carte. Cartea nu te judecă. Cine cred că nu poți avea un raport, un dialog, o înțelegere intimă cu o carte, nu a citit suficient de profund. O carte îți răspunde mereu la întrebări, dacă știi să pleci urechea.
Și nu în ultimul rând, citim ca să ne acceptăm pe noi înșine așa cum suntem, cu bune și rele. Cititul este un act de generozitate față de propriul spirit.