Alex (fiica mea) are acum 8 ani. În viața ei a existat un reper zilnic pe care nu știu dacă l-am ratat de 10 ori în ultimii șapte ani de când ne-am apucat - povestea de dinainte de culcare. Indiferent dacă a fost o zi obișnuită sau una specială, dacă ne-am înțeles de minune sau precum șoarecele și pisica - am încheiat ziua cu o sesiune bună de citit. Pentru mine, aceste momente zilnice au o valoare terapeutică și una de reconectare cu propriul copil. Reprezintă o încheiere fericită a fiecărei zile, compusă din liniște, apropiere și imaginație. Au existat situații în care am simțit cum conflictele dintre mine și Alex s-au topit în acea jumătate de oră de lectură. Și amândouă am mers la culcare împăcate. E atât de greu să te culci supărat. N-am să insist asupra efectelor pe care acest obicei le are asupra unui copil pentru că suntem o comunitate de cititori aici și sunt convinsă că nu vă spun nimic nou. O să zic doar atât: personal cred că cititul te face mai empatic, mai generos emoțional cu ceilalți, mai deștept și mai creativ. Îți oferă unelte cu care să navighezi mai ușor prin viața reală (la școală, în relația cu ceilalți copii, cu părinții și alți adulți). [caption id="attachment_8971" align="alignleft" width="400"] Eu și Alex :-)[/caption] Și toate astea îi ajută în final tot pe părinți. Mie mi se pare că de multe ori momentele delicate în relația cu copiii noștri se nasc din faptul că nu reușim să ne înțelegem prioritățile. Ce e important pentru un adult, nu are nicio consecință în universul unui copil (te rog să te îmbraci pentru că întârziem). La fel cum lucruri pe care cel mic le percepe ca esențiale, par nesemnificative pentru un părinte (vreau să-mi iau toate cele 10 păpuși cu mine în parc, pe care tu o să mi le cari și eu o să le pierd). Și de aici pornește de multe ori conflictul. Cu cât reușim să ne înțelegem mai bine unii pe alții, să ne comunicăm nevoile mai clar, cu atât ne e mai simplu să stabilim o relație armonioasă. Mai mult, cititul împreună cu copilul îți oferă ocazia unor conversații cel puțin interesante: există magie în lumea reală? (există, dar altfel decât cea din cărți); ce înseamnă să faci fapte bune; cum reacționezi când cineva te provoacă; cum putem proteja natura; ce-i aia să ai principii? Discuțiile pe marginea cărților mi se pare mereu ocazii bune să exemplifici comportamente dezirabile. Pe măsură ce cresc, cărțile (și jocul) îi ajută pe copii să atingă un nivel superior de înțelegere față de propria persoană și lumea înconjurătoare. De aceea e important pentru părinți să aibă această rutină zilnică. Sau cel puțin așa cred eu...