Jennifer Johnston este o scriitoare irlandeză, născută la Dublin și educată în cadrul prestigiosului Trinity College, din același oraș. Inafară de romanul The Railway Station Man , aceasta a mai publicat și romanele Fool's Sanctuary , The Illusionist , Two Moons , The Gingerbread Woman și How Many Miles to Babylon . Povestea începe abrupt și violent cu personajul principal, Helen, care se mută în Knappogue, un orășel din Irlanda, pentru a se rupe de locul în care soțul său fusese asasinat în timpul unuia dintre sângeroasele atentate din Irlanda acelor timpuri. Cartea ne introduce apoi într-o atmosferă latentă, specifică pentru un oraș mic. Femeia trăiește acum o viață monotonă, într-o înșiruire identică a zilelor, întrerupte doar uneori de vizitele fiului său Jack, student la Trinity College din Dublin. Cartea debutează prin alternanțe haotice ale descrierilor spațiului în care aceasta locuiește și puținele amintiri din trecut cărora le mai dă vreo importanță (de regulă, mici detalii sau imagini aparent insignificante). Helen este conturată sub forma unei femei închise și (auto)izolate, stăpână pe trecutul, regretele și nostalgiile sale, care manifestă un singur real regret - abandonarea Colegiului de Artă, regret care o determină să intre din când în când în hambarul care adăpostește șevaletul și cele câteva lucrări realizate de ea. Deși nu este prezentat în mod explicit, persistă un puternic conflict între ea și fiul său, Jack; un conflict adânc, mocnit, cu care fiecare dintre ei au învățat să trăiască, și marcat doar prin ironii, sarcasm și o aparentă indiferență reciprocă. Inafara celor câteva târguri de vechituri la care participă anual, în viața lui Helen nu există alte prilejuri de socializare. La fel de însingurat ca și ea, este și Roger Hawthorne, un individ misterios, mutilat în timpul războiului, care se mută în acel orășel pentru a se îndepărta de familia sa sufocantă și pentru a restaura gara din oraș, nefuncțională de peste patruzeci de ani (gările și simulatoarele pentru trenuri fiind singura sa pasiune). Într-una dintre plimbările sale solitare la ruinele gării, Helen îl întâlnește pe Roger, într-o manieră foarte rece, aproape grosolană. Ulterior însă, în atmosfera aglomerată a unuia dintre târgurile de vechituri din oraș și pe fundalul muzicii unui gramofon vechi și a unui dans timid, Helen și Roger încep să se apropie unul de celălalt. Urmează vizite reciproce, pânze noi pictate de Helen și discuții târzii, însoțite de sticle de vin roșu, pe parcursul cărora amândoi încep să își dezvăluie rănile (atâta cele de natură fizică, cât și cele de natură psihică) unul altuia. Insă deasupra acestei redescoperiri a stărilor de bine și a proximității umane, planează atât nesiguranța și temerile lui Roger, câr și obișnuița singurătății, în cazul lui Helen. Ceea ce părea o transformare radicală a vieților celor doi și un posibil trai în comun, se sfârșește însă într-o manieră tragică, care reașează lucrurile în felul în care erau înainte de a se cunoaște : o Helen singură, izolată de o aparentă resemnare, în fața căreia amintirile din trecut sunt profund cenzurate. Mi-au plăcut foarte mult reliefarea contrastelor Irlandei acelor vremuri (anii de după cel de-al doilea Război Mondial), precum și scriitura subtilă și elegantă a lui Jennifer Johnston, și maniera discretă de portretizare, atât a personajelor, cât și a locului în care se desfășoară povestea acestora. Vă invit să descoperiți mai multe citind această fascinantă poveste despre familie, însingurare, război, traume, iubire și bătrânețe. Cartea beneficiază și de o ecranizare - The Railway Station Man (1992), cu Julie Christie și Donald Sutherland. Scris de : Laura Racz