Roman devenit legendar pentru curajul lui Orhan Pamuk de a aborda subiecte tabu din istoria  turcă, precum și pentru controversele care au urmat dupa publicarea cărții și procesele de judecată prin care a trecut autorul, Mă numesc Roșu a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2006 și apreciat ca „o sublimă parabolă despre est și vest” de către ziarul  ”The Guardian”. 

La început, un mister sângeros și labirintic, urmat de o poveste intensă de dragoste și de un autentic simpozion al puterii artei, acest roman este mai mult decât un thriller polițist, este o poveste despre frumos și dragoste, despre crimă și intrigile religioase ale Istanbulului din  secolul al XVI-lea. Acțiunea se petrece în orașul Istanbul, în vremea sultanului Murad al III-lea, când acesta le poruncește celor mai iscusiți artiști din țară să creeze, cu ocazia aniversării a o mie de ani a Hegirei (începutul erei musulmane), nu doar o simplă carte, ci o capodoperă care să celebreze gloriile poporului său, realizată în stilul francilor. Pe parcurs, unul dintre scopurile acestor meșteri talentați devine iluminarea muncii în stil European, dar pentru că arta figurativă  poate fi considerată o ofensă adusă Islamului, această propunere periculoasă devine motivul unei intrigi care nu trebuie să ajungă sub nicio formă la urechile elitei conducătoare sau ale sultanul. Intriga este reprezentată de panica ce ia naștere în cercul pictorilor, atunci când unul dintre miniaturiști, Delicat Efendi este ucis, iar cheia acestui mister rămâne ascunsă în picturile sale – o crimă executată în miniatură și relatată cititorului prin intermediul a douăsprezece personaje, printre care și ucigașul, formează un mozaic de sentimente și viziuni relatate la început de către „cadavrul de la fundul puțului”, mai apoi de către un câine, o măslină și mai târziu chiar  prin prisma culorii roșii –  toate acestea transformând Mă numesc Roșu într-un roman pictat în nuanțe aprinse și impregnat cu miros de cafea arăbească. În paralel cu povestea sângeroasă este descrisă iubirea dintre Negru și tânăra Sekure, plasată într-un context constrâns de prejudecăți, îngreunat de rezistența venită din partea tatălui tinerei adolescente. Tema occidentalizării artei otomane reprezintă unul dintre motivele de bază ale romanului. Apare, astfel, o dilemă ce derivă chiar din geografia și istoria acestei națiuni, poziționate între Asia și Europa, în căutarea unui punct de echilibru într-o societate ale cărei viziuni sunt împărțite în două direcții. Pe de-o parte, influențată de o ideologie progresivă, cea „Kemalistă”, apărută odată cu venirea la putere a lui Kemal Ataturk, reformator radical al anului 1924 (datorită lui Ataturk femeile au obținut dreptul la vot, s-a realizat conversiunea de la alfabetul Arab la cel Roman, legile sale au dus la secularizarea și modernizarea administrației publice și a sistemului de învățământ) și, pe de altă parte, ideologia Islamistă, conservativă și puternic atașată de tradiții. Lectura devine o călătorie caleidoscopică spre intersecția dintre artă, dragoste și putere , o fuziune între un puzzle filozofic și un thriller care frapează atât prin complexitate emoțională, cât și printr-o gândire sofisticată . Recenzie scrisă de Iuliana Craci