Paul Auster – Travels in the Scriptorium
O camera decorata sumar. Un scaun, un birou si un pat. Suficient pentru a inspira un scriitor precum Paul Auster.Travels in the Scriptorium este miniatura difuza a istoriei falsificate, zavorate in spatele vinovatiei si a imposturii.
Paul Auster stie cum sa imbine ingredientele unui roman psihologic a carui actiune se petrece intre patru pereti: ambiguitate, mister, tensiune furnizata in doze marite succesiv, cadre minimaliste si un personaj aparent plat. Protagonistul, Mr. Blank, ar fi putut ramane neobservat. Nu il asteapta aventuri memorabile, nu are profunzimea unui personaj-cult si nici trasaturi expresive. Este un barbat neputincios, iar vitalitatea flasca abia il ajuta sa parcurga o singura camera.
Daca scriitorul decide sa reduca spatiul actiunii la o singura incapere, cititorul va explora vigilent fiecare obiect expandat prin suspansul care se acumuleaza treptat. Evenimentul neasteptat, menit sa inteteasca lentoarea personajului principal este asteptat sa rasara din teancul de fotografii aflate pe masa, care ar putea declansa o revarsare a trecutului. Tot in trecut ar putea fi si explicatiile cautate de Blank. Este un prizonier? De ce este cuprins de remuscari ori de cate ori priveste fotografia Annei, unica prezenta ce i-ar putea alina singuratatea?
Personajele secundare care il viziteaza au, la randul lor, o identitate stearsa, incat par a fi plasmuirea ostila a captivului devenit paranoic. Fiecare aparitie ce se perinda fantomatic prin incapere a fost imortalizata, candva, in fotografiile gasite pe masa. Un om vine si il acuza, altul il interogheaza. Blank isi noteaza numele fiecaruia, incercand sa-si recupereze trecutul. Dar cineva este interesat numai de monitorizarea amneziei din prezent si il obliga sa ia niste pastile ce-i voaleaza amintirile. Trecutul se evapora, iar Blank nu mai poate condensa raspunsurile dupa care tanjeste unul dintre vizitatori.
Tot ce se stie despre Blank este povestit de Anna, fosta lui iubita. Cand ii aduce pastilele, ii povesteste ca el a dat ordinul ca ea sa fie trimisa intr-o misiune riscanta. Cititorul poate intui ca Blank avea un rol important in ierarhia militara. Este tot ce se poate afla despre existenta lui.
Pentru omul devenit un prizonier ‘vindecat’ de memorie, biografia este un lux. In schimb, lui Blank i se ofera memoriile unui militar nord-american din secolul al XIX-lea. Cand sirul intamplarilor se intrerupe, Blank trebuie sa continue povestea militarului. I se spune ca este un test clinic prin care sunt evaluate reactiile emotionale. Blank isi imagineaza o poveste in care militarul descopera strategiile unui razboi impotriva popoarelor primitive, acuzate ca vor sa distruga Statele Unite ale Americii. Dusmanul comun (inventat), psihoza colectiva si regizarea unui masacru pentru a demara interventiile militare devin temele pe care Paul Auster le aminteste prin interpretarile oferite de personajul sau.
Pe masa de lucru se mai afla o poveste, iar Blank detine rolul principal. Remuscarile prind glas, la fel si acuzatiile. Blank are de oferit multe explicatii cu privire la perioada in care lumea a fost o camera decorata dupa cum a dictat constiinta lui.
Daca scriitorul decide sa reduca spatiul actiunii la o singura incapere, cititorul va explora vigilent fiecare obiect expandat prin suspansul care se acumuleaza treptat. Evenimentul neasteptat, menit sa inteteasca lentoarea personajului principal este asteptat sa rasara din teancul de fotografii aflate pe masa, care ar putea declansa o revarsare a trecutului. Tot in trecut ar putea fi si explicatiile cautate de Blank. Este un prizonier? De ce este cuprins de remuscari ori de cate ori priveste fotografia Annei, unica prezenta ce i-ar putea alina singuratatea?
Personajele secundare care il viziteaza au, la randul lor, o identitate stearsa, incat par a fi plasmuirea ostila a captivului devenit paranoic. Fiecare aparitie ce se perinda fantomatic prin incapere a fost imortalizata, candva, in fotografiile gasite pe masa. Un om vine si il acuza, altul il interogheaza. Blank isi noteaza numele fiecaruia, incercand sa-si recupereze trecutul. Dar cineva este interesat numai de monitorizarea amneziei din prezent si il obliga sa ia niste pastile ce-i voaleaza amintirile. Trecutul se evapora, iar Blank nu mai poate condensa raspunsurile dupa care tanjeste unul dintre vizitatori.
Tot ce se stie despre Blank este povestit de Anna, fosta lui iubita. Cand ii aduce pastilele, ii povesteste ca el a dat ordinul ca ea sa fie trimisa intr-o misiune riscanta. Cititorul poate intui ca Blank avea un rol important in ierarhia militara. Este tot ce se poate afla despre existenta lui.
Pentru omul devenit un prizonier ‘vindecat’ de memorie, biografia este un lux. In schimb, lui Blank i se ofera memoriile unui militar nord-american din secolul al XIX-lea. Cand sirul intamplarilor se intrerupe, Blank trebuie sa continue povestea militarului. I se spune ca este un test clinic prin care sunt evaluate reactiile emotionale. Blank isi imagineaza o poveste in care militarul descopera strategiile unui razboi impotriva popoarelor primitive, acuzate ca vor sa distruga Statele Unite ale Americii. Dusmanul comun (inventat), psihoza colectiva si regizarea unui masacru pentru a demara interventiile militare devin temele pe care Paul Auster le aminteste prin interpretarile oferite de personajul sau.
Pe masa de lucru se mai afla o poveste, iar Blank detine rolul principal. Remuscarile prind glas, la fel si acuzatiile. Blank are de oferit multe explicatii cu privire la perioada in care lumea a fost o camera decorata dupa cum a dictat constiinta lui.
I believe I speak for all his charges when I say he is getting what he deserves – no more, no less. Not as o form as punishment, but as an act of supreme justice and compassion. Without him, we are nothing, but the paradox is that we, the figments of another mind, will outlive the mind that made us, for once we are thrown into the world, we continue to exist forever, and our stories go on being told, even after we are dead. Mr. Blank might have acted cruerlly toward some of his charges over the years, but not one of us thinks he hasn’t done everything in his power to serve us well. That is why I plan to keep him where he is.O satira cu nuante sumbre, o caricatura a puterii degrada(n)te, iata cateva interpretari oferite mesajului transmis de Paul Auster.Cartea o puteti cumpara la un pret redus de aici. Recenzie realizată de Adriana Gionea și publicată pe Town Portal.