Călătorie paradoxală

Având un premiu important la activ, Man Booker Prize obținut în 2011, cartea lui Barnes este un jurnal al amintirilor, al percepților, al eforturilor de a descifra trecutul cu ale sale mii de fire de nisip vizuale, fire încurcate și descurcate de propria noastră minte. Cartea a apărut la editura Nemira în 2012, București, având o traducere mai mult decât reușită realizată de Radu Paraschivescu. În cele doar 176 de pagini, autorul ne ghidează prin tinerețile protagonistului Tony Webster unde făcea parte dintr-un grup de patru elevi (ultimul venit fiind Adrian Finn, un tânăr foarte inteligent, admirat de ceilalți trei membri), prin zbuciumul anilor de facultate, a primei sale relații adevărate și perioada aparent liniștită de mai apoi. Cuvintele simple și ordinea aparent aleatorie a frazelor compun ideile complexe și profunde. Paginile cărții sunt scrise nu într-o manieră liniară care din când în când îți face inima să tresalte, ci într-un mod profund, constant în viziunile oferite, constant în interesul care ți-l stârnește, felul în care te face să-ți pui întrebări și revelațiile pe care este aproape imposibil să nu le ai. Tony, un bătrân trecut de 60 de ani, este omul de rând cu care aproape oricine s-ar putea identifica: un personaj relativ inteligent, mediocru totuși, cu preocupări și angoase specifice fiecărei etape în parte a vieții unui om. De la evidenta admirație pentru cel de-al patrulea membru al grupului din liceu, Adrian, la neliniștile și frustrările specifice anilor studenției, la prima sa dragoste și eșecul primei relații, la mulțumirea cu ceea ce viața îți oferă și zilele bătrâneții în care fercirea îți este adusă de nepoți. Prima parte a cărții se axează pe anii tinereții, liceul și facultatea, relația sa cu Veronica Ford cu toate întâmplările, senzațiile și gustul amar lăsat. Dar în timp ce prima parte conține pagini care ne oferă evoluția personajului, drumul său către maturitate, lăsând timpul să curgă logic (trecut, prezent, viitor), cea de-a doua parte ne bombardează cu sensuri ascunse, regrete ce de fapt sunt ținute ascunse în spatele resemnărilor, amintiri ieșite din unghere ale minții pe care le credeam pierdute și imposibilitatea de a continua cursul normal al vieții până nu descifrezi amintirile și sensurile unor acțiuni aproape uitate care vor schimba din ce în ce mai mult realitatea pe care-o cunoaștem acum. Pe lângă povestea tumultoasă a lui Tony care îți fură atenția pe parcursul fiecărui paragraf, cartea explorează sentimente și senzații pe care cu siguranță fiecare dintre noi le-a experimentat. „Sentimentul unui sfârșit” se axează din plin pe sensuri ascunse, pe filosofii complexe adaptate personalității lui Webster care pot fi valabile pentru oricine, pe viziuni schimbate radical de aflarea unor adevăruri, pe multitudinea și natura experințelor noastre, pe călătoriile paradoxale în diversele planuri existențiale – „Cineva a spus odată că perioadele lui preferate din istorie sunt cele în care lucrurile se prabușesc, fiindcă asta înseamnă că se naște ceva nou. Are vreo logică raționamemtul daca-l aplicăm vieților noastre individuale?”.

Recenzie scrisă de Adriana Sorean