Începem cu motivul pentru care Academia Suedeză i-a decernat premiul: “pentru măiestria memoriei prin care a descris cele mai nebănuite destine şi a scos la iveală trăirile din spatele ocupaţiei” (în original, în engleză, “for the art of memory with which he has evoked the most ungraspable human destinies and uncovered the life-world of the occupation”).

Partea cu ocupaţia se referă printre altele şi la romanul Dora Bruder, în care, din informaţii puţine şi documente elusive, Modiano reconstituie povestea eroinei cu acelaşi nume. O tânără evreică, în perioada ocupaţiei naziste, Dora dispare (se presupune că a fugit) din mănăstirea catolică în care se ascundea. Numele ei apare apoi în registrele de la Auschwitz. O poveste plină de compasiune, despre pierdere, identitate şi căutare, care te poartă aievea prin Parisul regimului de la Vichy. Modiano are el însuşi origini italiano-evreieşti din partea tatălui (s-a născut în 1945, la două luni după sfârşitul celui de- al Doilea Război Mondial).

Tatăl său are o biografie controversată: un evreu italian, pare să fi avut legături cu Gestapo-ul (motiv pentru care nu a fost obligat să poarte Steaua lui David cusută pe haină), dar şi cu organizaţiile criminale din Paris. Mama sa a fost actriţa de origine belgiană, Louisa Copelyn. Cele două teme, nazismul şi situaţia evreilor, apar obsesiv în opera scriitorului. Într-unul dintre puţinele interviuri acordate, Modiano declara că “până la urmă, suntem cu toţii determinaţi de locul şi data la care ne-am născut.” O altă temă recurentă în romanele sale este Parisul, un oraş fără de care Modiano nu poate trăi, pe care trebuie să îl consume zilnic.

Deşi în Franţa Modiano este bine cunoscut, restul lumii abia acum află mai multe despre el. Unul dintre motive pare să fie şi nevoia acută de linişte şi anonimat, scriitorul având reputaţia că refuză interviuri şi apariţii mediatice (ne întrebăm cum se va descurca de acum înainte…).

Suntem aşadar mai mult decât surprinşi să aflăm că, în 1997, a jucat alături de fabuloasa Catherine Deneuve în filmul Genealogies of Crime, în regia lui Raoul Ruiz. A scris, de altfel, mai multe scenarii de film (pentru televiziune şi marile ecrane).

Modiano are la activ în jur de 30 de romane, dintre care cel mai recent, din 2014, se cheamă Pour que tu ne te perdes pas dans le quartier (Că să nu te pierzi prin cartier) - romanul spune povestea unui scriitor care, în ciuda încercărilor de a se ţine deoparte, este tot mai implicat într-o investigaţie bizară.

Modiano are un stil auster, dar profund uman şi plin de atmosferă - încărcat de semnificaţii, aluzii fine şi tot felul de referinţe la cărţile cu detectivi sau filmele noir. Firul comun în opera lui Modiano este mereu strâns legat de acele momente intangibile, dar care sfârşesc prin a defini vieţile oamenilor.

Cel mai popular roman al lui Modiano se intitulează Rue des Boutiques Obscures (tradus în engleză ca Missing Person), o poveste despre un detectiv care şi-a pierdut memoria şi al cărui caz final este tocmai el, într-o căutare febrilă a propriei identităţi.