Continuăm seria #staff picks cu Eliza Condrea, E-Commerce Specialist la Okian, care ne propune trei romane în ton cu tematica spooky & creepy :-) care defineşte în general luna Octombrie. O lăsăm pe Eliza să ne explice ce şi cum: Nu pot spune că sunt un adevărat cunoscător al genului horror şi nici cel mai mare fan, dar pot spune atât: poveştile care rămân cu mine sunt acelea care îndrăznesc să coboare în haznaura fricii din noi, a lucrurilor care ne înspăimântă la ceilalţi şi la noi înşine, indiferent de genul literar. Cred cu tărie că monştrii din minţile noastre sunt mult mai mari şi mai înfricoşători decât orice creatură vie care ne-ar putea provoca palpitaţii. [caption id="attachment_5288" align="alignnone" width="300"] Eliza şi alegerile ei care ne dau fiori :-)[/caption]

The Collector, de John Fowles

Mi-am descoperit pasiunea pentru poveşti despre crime şi, în special, despre criminali în serie în primul an de facultate. Să fi fost influenţată de cultura pop în care găseam seriale TV pe subiect, documentare şi filme ce promiteau suspans şi acţiune? Sau să fi fost o înclinare spre analiza psihicului uman în cea mai neortodoxă dintre formele sale? The Collector este una dintre cărţile cult ale genului şi nu fără motiv. Deşi prezintă mai puţine elemente horror, plusează cu un personaj mult mai înfricoşător decât deja clişeizaţii demoni: un individ în carne şi oase. Romanul merge pe firul gândirii motiva(n)te al unui criminal pe care, dacă stai dintr-un anumit unghi, ai putea chiar să îl înţelegi în acelaşi mod în care înţelegi o pictură abstractă. Rosemary's Baby, de Ira Levin Rosemary's Baby şi pac, aproape instantaneu, îţi apare imaginea în culori uşor spălăcite a unei tinere femei însărcinate, tunsă băieţeşte. Deşi filmul respectă, aproape cu sfinţenie (no pun intended) cartea, eu am simţit că cea din urmă m-a dus mai departe întrucât nu este doar relatarea istoriei unei tinere aflată într-o situaţie neobişnuită, este dezvăluirea întregului schepsis, ce porneşte de la analizarea, aparent ingenuă, a modurilor de a trăi şi a simţi ce sunt, oh! atât de specifice genului feminin şi, mai ales, epocii. Pe lângă fiorii caracteristici acestui tip de lectură, cartea aduce şi plasează pe un loc fruntaş în istoria literaturii horror, pentru totdeauna, un personaj feminin central clar conturat şi, deşi aş putea fi contrazisă, puternic. Atât de puternic încât să... The Haunting of Hill House, de Shirley Jackson Se zice că nu există frică de întuneric, ci doar de necunoscutul pe care îl ascunde, căci un monstru nevăzut este cu mult mai înfricoşător decât unul expus luminii (când are tendinţa să devină mic-mititel). Continui seria naratorilor subiectivi cu The Haunting of Hill House - o carte despre care nu se vorbeşte pe atât de mult pe cât ar trebui decât în cercurile restrînse ale amatorilor. Definită de o subtilă senzaţie de apăsare şi frică, având ca punct central o casă lugubră şi întortocheată şi un narator pe cât de sensibil pe atât de imprevizibil, cartea a alimentat cu scene şi idei zeci de filme horror. Le deosebeşte doar perspectiva, căci acolo unde camera priveşte drept, aici se învârte, iar acolo unde lumina zilei sau a reflectoarelor alungă întunericul, aici aruncă noi umbre. Nu ştim despre voi, dar pe noi ne-au trecut fiorii citind descrierile Elizei. Ne şi imaginăm citind în linişte, la lumina difuză a unei lămpi care lasă totul în întuneric, mai puţin filele cărţii şi tremurând de spaimă atunci când ni se fofilează pisica pe la picioare.