Dacă ne întrebați pe noi, să fii romantic n-ar trebui să se limiteze doar la momentele când o sărbătoare sau alta o cer. Există însă ceva în aceste evenimente punctuale, cum e și Valentine’s Day, care ne fac să fim ceva mai expansivi decât de obicei. Așa că am alcătuit un top al citatelor de dragoste (din proză sau poezie) cu care rezonăm și despre care credem că merită împărtășite și cu alții.

Așadar, într-o ordine aleatorie:

ALEXANDRA CRĂCIUN, COMMUNICATION MANAGER

Pentru că poezia asta mă lasă fără respirație de fiecare dată și pentru că ar fi fost mult prea greu să selectez doar o strofă.

“Când ne-am zărit, aerul dintre noi

şi-a aruncat dintr-o dată

imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,

pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,

unul spre celălalt, şi-atât de iute,

că timpul se turti-ntre piepturile noastre,

şi ora, lovită, se sparse-n minute.

 Aş fi vrut să te păstrez în braţe

aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,

cu morţile-i nerepetate.

Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.”

Îmbrățișarea, de Nichita Stănescu.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

ELIZA CONDREA, SPECIALIST E-COMMERCE

Citatul reflectă puţin din partea mai dezordonată a relaţiilor amoroase, mai greu de categorisit şi poate, pentru unii, mai greu de digerat.

“Doctor, I had never had anybody like her in my life, she was the fulfillment of my most lascivious adolescent dreams – but marry her, can she be serious? You see, for all her preening and perfumes, she has a very low opinion of herself, and simultaneously – and here is the source of much of our trouble - a ridiculously high opinion of me. And simultaneously, a very low opinion of me! She is one confused Monkey, and, I'm afraid, not too very bright.” Portnoy's Complaint, de Philip Roth

--------

Insomniacii cunosc calmul neliniştitor al nopţilor întunecate în care inima le palpită în cadenţa valurilor sau a vântului şi în care nu îşi pot opri gândurile să zboare la celălalt.

“Your gravity, your grace have turned a tide

In me, no lunar power can reverse;

But in your narcoleptic eyes I spied

A sightlessness tonight: or something worse,

A disregard that made me feel unmanned.

Meanwhile, insomniac, I catch my breath

To think I saw my future traced in sand

One afternoon “as still, as carved, as death,”

And pray for an oblivion so deep

It ends in transformation. Only dawn

Can save me, flood this haunted house of sleep

With light, and drown the thoughts that nightly warn:

Another lifetime is the least you’ll need, to trace

The guarded secrets of her gravity, her grace.”

Somniloquy, poem din romanul House of Sleep, de Jonathan Coe

--------

Obsesia, dependenţa şi acţiunile noastre compulsive sunt şi ele parte din ritualul iubirii, nu?

“What I want is to be needed. What I need is to be indispensable to somebody. Who I need is somebody that will eat up all my free time, my ego, my attention. Somebody addicted to me. A mutual addiction.” Choke, de Chuck Palahniuk

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

IULIA MĂRUȘCĂ, SPECIALIST E-COMMERCE

Vicontele de Valmont, acea reptilă fascinantă și rece, depune armele în fața doamnei de Tourvel - o capitulare totală, asumată și atât de arzătoare.

"Now, I'm not going to deny that I was aware of your beauty. But the point is, this has nothing to do with your beauty. As I got to know you, I began to realise that beauty was the least of your qualities. I became fascinated by your goodness. I was drawn in by it. I didn't understand what was happening to me. And it was only when I began to feel actual, physical pain every time you left the room that it finally dawned on me: I was in love, for the first time in my life. I knew it was hopeless, but that didn't matter to me. And it's not that I want to have you. All I want is to deserve you. Tell me what to do. Show me how to behave. I'll do anything you say." Dangerous Liaisons, de Choderlos de Laclos

--------

Cât de clar reușește McEwan să pună în cuvinte un coup de foudre: durerea plăcută, anticiparea chinuitoare.

“The anticipation and dread he felt at seeing her was also a kind of sensual pleasure, and surrounding it, like an embrace, was a general elation - it might hurt, it was horribly inconvenient, no good might come of it, but he had found out for himself what it was to be in love, and it thrilled him.” Atonement, de Ian McEwan

--------

Un moment de grație, cu atât mai prețios fiindcă e complet neașteptat, frustrant de scurt și teribil de îndrăzneț.

“George had turned at the sound of her arrival. For a moment he contemplated her, as one who had fallen out of heaven. He saw radiant joy in her face, he saw the flowers beat against her dress in blue waves. He stepped quickly forward and kissed her. Before she could speak, almost before she could feel, a voice called 'Lucy! Lucy! Lucy!' The silence of life had been broken by Miss Bartlett, who stood brown against the view.” A Room with a View, de E.M. Forster

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- CHRISTIAN VOINESCU, LIBRAR OKIAN BRAȘOV

Aceste versuri de Shakespeare, pe lângă multe altele, mi le-a recitat persoana dragă.

"My bounty is as boundless as the sea,

My love as deep; the more I give to thee

The more I have: for both are infinite."

Romeo and Juliet, de William Shakespeare

--------

Sunt primele versuri care mi-au venit în minte, pentru că mi le-a scris și spus cea mai frumoasă persoană pe care o cunosc.

"Aş fi vrut să te păstrez în braţe

aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,

cu morţile-i nerepetate.

Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut."

Îmbrăţişarea, de Nichita Stănescu

(Christian, ca și Alexandra mai sus, are o slăbiciune pentru Nichita)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

SILVIA CIGLENEAN, SPECIALIST E-COMMERCE

Parcă se simte modul în care rațiunea se luptă cu pasiunea. “Every atom of your flesh is as dear to me as my own: in pain and sickness it would still be dear.” Jane Eyre, de Charlotte Brontë  --------

Beren este un simplu muritor care se îndrăgostește de prințesa-elf Luthien, ce posedă darul vieții eterne. Până aici, pură fantezie. Însă, cu adevărat fermecător este faptul că Tolkien a scris această povestire ca o metaforă a iubirii pe care o purta pentru soția sa, alături de care a petrecut 55 de ani din viață.

“Farewell sweet earth and northern sky, for ever blest, since here did lie and here with lissom limbs did run beneath the Moon, beneath the Sun, Lúthien Tinúviel more fair than Mortal tongue can tell. Though all to ruin fell the world and were dissolved and backward hurled; unmade into the old abyss, yet were its making good, for this― the dusk, the dawn, the earth, the sea― that Lúthien for a time should be.”  The Silmarillion, de J.R.R. Tolkien

-------- Scos din context, este un citat care lasă loc de interpretare. Să fie vorba despre optimism și iubire pură sau ignoranță? Motivul pentru care l-am ales este potențialul său filosofic și întrebările pe care le ridică ... şi pentru că îmi place să analizez orice. “Because the world is so full of death and horror, I try again and again to console my heart and pick the flowers that grow in the midst of hell.” Narcissus and Goldmund, de Hermann Hesse ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

CORINA NECHITA, SPECIALIST E-COMMERCE

"One grand boulevard with trees

with one grand cafe in sun

with strong black coffee in very small cups.One not necessarily very beautiful

man or woman who loves you.One fine day"

Recipe For Happiness Khaborovsk Or Anyplace, de Lawrence Ferlinghetti

Cum ar zice Bukowski,

"the way to end a poem

like this

is to become suddenly

quiet."

Mi-am transformat-o în colier pentru zile însorite.

--------

"There are no good-byes for my dog who has died,

and we don't now and never did lie to each other.

So now he's gone and I buried him,

and that's all there is to it."

(fragment din A Dog Has Died, de Pablo Neruda)

Am ieșit din contextul cerințelor, știu. Sunt momente în care reinterpretezi fragmente într-un mod ciudat de subiectiv. Pentru altcineva, poate acesta e un poem despre relația dintre un om și un câine. Pentru mine este despre relația dintre un om și un alt fel de om.

--------

Trebuie să dau toată poezia:

"A stranger has come

To share my room in the house not right in the head,

A girl mad as birds

Bolting the night of the door with her arm her plume.

Strait in the mazed bed

She deludes the heaven-proof house with entering clouds

Yet she deludes with walking the nightmarish room,

At large as the dead,

Or rides the imagined oceans of the male wards.

She has come possessed

Who admits the delusive light through the bouncing wall,

Possessed by the skies

She sleeps in the narrow trough yet she walks the dust

Yet raves at her will

On the madhouse boards worn thin by my walking tears.

And taken by light in her arms at long and dear last

I may without fail

Suffer the first vision that set fire to the stars."

Love in the Asylum, de Dylan Thomas

...And suddenly becoming quiet again :)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Greu de formulat o concluzie după așa efluvii de sentimente, așa că terminăm tot cu un citat: “Good night, good night! parting is such sweet sorrow, That I shall say good night till it be morrow.” Nu vă spunem de unde e, fiindcă suntem siguri că știți.