„Viața cea nouă”. Cartea care vorbește cu ardoare și pasiune despre cartea care îți schimbă radical întreaga existență de la primele secunde ale lecturării acesteia. Pare a fi un joc în care cele două propoziții se aleargă una pe altă, fără să mai știe care e rolul fiecăruia. Asta i se întâmplă protagonistului cărții, Osman, care în cele 299 de pagini se zbate între două persoane, două căi, două viziuni, două existențe.

Conform celor de la The New York Times Book Review, „O nouă stea s-a ivit la Răsărit: Orhan Pamuk" - iar asta nu poate decât să contribuie la statutul de cel mai cunoscut (și totodată, cel mai controversat) scriitor turc contemporan. Este elogiat de critici cu entuziasm, distins cu numeroase premii (The Independent Award for Foreign Fiction, Prix de la Découverte Européenne, Prix du Meilleur Livre Étranger, International Impac Dublin Literary Award, Prix Médicis Étranger ), apreciat pentru întreaga sa operă. Ca dovadă, în anul 2006 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură. Printre cărțile sale se mai numără: „Beyaz Kale” (Fortăreaţa albă, 1985), „Kara Kitap” (Cartea neagră, 1990), „Benim Adam Karmaza” (Mă numesc Roşu, 1998), „Kar” (Zăpada, 2002) - şi un volum de memorii dedicat Istanbulului. Publicată la Polirom Iași, în 2011, „Viața cea nouă” beneficiază de traducerea Luminiței Munteanu. Tema romanului are rădăcini filosofice, îmbinate cu simboluri și portretizări ale unui lucru scindat în două (în cazul acesta Turcia, țara unde se petrece toată acțiunea și Osman, personajul principal). Romanul are o structura complexă, iar acțiunea sare dintr-un plan în altul, dintr-o existență în alta, dar este mereu caracterizată de-un poetism ce-ți stârnește imaginația. Revelațiile avute de cei care au citit cartea (carte despre care nu ni se dau detalii), au fost atât de puternice, încât au lăsat totul în urmă, pornind într-o călătorie (fizică și spirituală) de a găsi calea, dumul ce duce spre lumea din carte, chiar dac asta înseamnă părăsirea familiei, a vieților obișnuite în care erau blocați aparent, până în momentul primei lecturi. Romanul lui Pamuk poate fi despre cartea care ne-a impresionat pentru prima dată, care citind-o, ne-a dat senzația că a schimbat ceva în noi, sau poate fi o metaficțiune a cărei rânduri te impresionează, te tulbură, te înfricoșează și-apoi te liniștesc - oricum ai înțelege-o, orice ai aștepta de la ea și orice viziune ai avea, este o carte care merită atenția ta.

Recenzie scrisă de Adriana Sorean